În focul pasiunii / Resonance Passion: Omegaverse
Capitolul 82 – Suflete pereche

Volumul 4, R 10, Partea 9

 

(Zero și cu mine suntem “suflete pereche”?)

(Zero este partenerul meu predestinat?)

– Nu pot să cred…

Vocea inimii lui Kazusa se revarsă. Zero este cineva special în ochii oricui îl vede.

Este de neconceput ca partenerul destinat lui Zero să fie o persoană banală ca el.

Dar reacția lui Zero era diferită.

– Sunt convins. Acum o lună, când te-am atins pentru prima dată la spital, noaptea, eram lovit de un șoc ca și cum eram lovit de fulger. De atunci, nu pot să te scot din minte, zi și noapte. M-am dus la cămin folosind metode care se apropiau de hărțuire, pentru că voiam cu disperare să te revăd.

Auzind acest adevăr dezvăluit, ochii lui Kazusa din spatele lentilelor se deschid larg.

– În cele din urmă, era un noroc că am reușit să te opresc să sari de pe acoperiș, dar nu știu când aș putea fi copleșit de o altă dorință de neînfrânat. Gândul acesta m-a determinat să fiu îngrijorat și neliniștit. De aceea te-am adus cu forța la “RARE”, profitând de situația ta dificilă. În momentul respectiv, am inventat tot felul de scuze, dar adevărul este că pur și simplu nu voiam să-mi iau ochii de la tine, nici măcar pentru o clipă. Voiam să te țin cât mai aproape posibil, în raza mea vizuală. Dacă era posibil, nu voiam să fii nici cu alți bărbați.

“…”

În comparație cu grijile mărunte ale lui Kazusa, Zero părea să aibă o perspectivă mai amplă. Kazusa crezuse că era un bărbat care nu se lăsa pradă sentimentelor personale, dar Zero își vărsa acum emoțiile crude și neîmblânzite, lăsându-l fără cuvinte, surprins.

– Știam că nu ar trebui să te ating, dar voiam să o fac. Dacă nu te puteam îmbrățișa, voiam măcar să vorbesc cu tine. Voiam doar să fiu cu tine, chiar și pentru puțin timp. Nu mi-am putut controla impulsul și am sfârșit prin a te presa, iar tu m-ai certat pentru că ți-am acordat un tratament special. Era prima dată când mi-am pierdut cumpătul în felul acela.

Oare era de fapt agitat sub fața lui impasibilă?

– M-am disciplinat să-mi reprim sentimentele personale, dar cu cât cunoșteam mai bine bunătatea ta față de camarazii tăi, acțiunile tale altruiste, simțul puternic al responsabilității, inteligența ta și personalitatea ta sinceră și grijulie, cu atât sentimentele mele creșteau. Nu pot da vina pe Lycaon. Cauza principală a problemelor recente era faptul că mi-am lăsat sentimentele personale să ia avânt și mi-am compromis imparțialitatea. Nu mi-am putut controla deloc emoțiile. Nu am fost niciodată potrivit pentru a fi lider. Indiferent cum privesc lucrurile, eu sunt cel care a greșit. De aceea, poate că merit să fiu reținut.

Zero și-a încruntat chipul frumos în timp ce își exprima sincer sentimentele.

– Datorită faptului că ai venit să mă salvezi pe mine și pe Hawk, eram eliberat fizic din centrul de detenție și am reușit să scap și de gândurile mele de auto-pedepsire. De asemenea, am reușit să mă împac cu frații mei, de care m-am îndepărtat de mult timp. Ți-am cerut să rămâi în sala de conferințe pentru că voiam să-mi vezi latura negativă fără să ascund nimic. După cum știi deja, m-am născut într-o familie de elită Alfa. Dar nu m-am putut integra în societatea Alfa, am fugit de responsabilitățile pe care ar fi trebuit să mi le asum și, în ultimii cinci ani, am trăit ascunzându-mi identitatea. Sunt o persoană slabă și lașă.

– Nu ești deloc laș!

Kazusa a negat imediat cu tărie. Nu putea să stea și să asculte în timp ce Zero continua să se învinovățească.

– Cred că oamenii cu adevărat lași sunt cei care nu reflectă asupra lor înșiși și nu simt remușcări. Ei sunt cei care nu își dedică tot timpul și efortul pentru a crea un adăpost pentru cei slabi.

Cu toate astea, expresia lui Zero rămase severă.

(Cum pot să-l determin să înțeleagă?)

După ce se gândi, Kazusa își puse mâna pe piept.

– Eu, care sunt aici, sunt dovada că nu ești un laș. Mi-ai salvat viața și mi-ai oferit un pat cald, mâncare delicioasă, camarazi și speranța de a trăi, totul gratuit. Este cea mai fericită perioadă din întreaga mea viață.

Ochii lui Zero se măriră treptat.

– Și cred că un lider are nevoie de această slăbiciune umană. O persoană perfectă, care nu înțelege durerea altora, riscă să devină arogantă. Tu, pe de altă parte, știi ce înseamnă să eșuezi. Ca Alfa, cunoști și suferința de a fi discriminat. De aceea toată lumea are încredere în tine și te urmează.

Kazusa îl imploră disperat pe Zero să înțeleagă cât de neînlocuit este pentru locuitorii din “RARE”.

– Poate că tu, ca Alfa, simți un sentiment de vinovăție sau delicatețe față de îndoielile și ezitările din interiorul tău. Dar, indiferent de câte ori te împiedici sau cazi, trebuie doar să te ridici din nou. Când statutul meu de Omega izolat era dezvăluit, am crezut odată că viața mea s-a sfârșit și eram gata să mor. Dar tu m-ai scos din adâncurile disperării, iar acum sunt mai împlinit ca niciodată. Așa că, dacă te vei confrunta vreodată cu o situație dificilă în viitor, eu voi fi cel care te va sprijini.

Kazusa s-a lăsat puțin dus de val și a spus ceva îndrăzneț, dar fața lui Zero s-a luminat brusc.

– Serios?

A întrebat el cu nerăbdare, iar Kazusa a răspuns cu un “Da”.

– Poate că nu am abilități deosebite, dar voi face tot ce pot.

Kazusa și-a întărit hotărârea și a promis. Fața frumoasă din fața lui s-a topit. Văzând expresia fericită a persoanei pe care o iubește, Kazusa s-a simțit copleșit de bucurie.

(Sunt atât de fericit.)

Ochii strălucitori ca nişte bijuterii, care și-au recăpătat strălucirea, îl privesc intens pentru o clipă.

– De când am devenit conștient de mine însămi, m-am simțit ca și cum aș rătăci într-un labirint învăluit în bogăție. Sentimentul că spaţiul în care trăiesc nu este locul în care îmi este casa a crescut pe zi ce trece. Am abandonat calea prestabilită, dar ruta pe care o urmăream era o fundătură, iar după aceea m-am rătăcit fără speranță. Dar acum înțeleg motivul. Îmi căutam sufletul pereche.

– Zero…

Chiar fără să fie atins, un fior îi străbate întregul trup lui Kazusa.

– Labirintul învăluit în bogăție era legat de tine. Acum, ceața s-a risipit în sfârșit, iar sufletul meu pereche se află chiar în fața mea.

El mormăi ca și cum ar savura cuvintele, iar sufletul lui Kazusa tremură.

– Și eu… Acum înțeleg. Pentru a te întâlni, mi-am ținut adevărata identitate adormită timp de treizeci de ani.

– Pentru mine? M-ai așteptat treizeci de ani?

Zero are o expresie profund emoționată când confirmă.

– Da.

Kazusa dă din cap, iar Zero îl îmbrățișează.


7 comments

  1. LIVISHOR -

    M-am abțínut să nu fac comentarii pe parcurs, așteptând să se termine. Și-acum, aștept să continue. Volumul IV, va fi tot despre ei? Sper din suflet. Mi-a plăcut romanul pentru poveste, pentru pereche, pentru mesaj și pentru încă o mulțime de lucruri. Nu știu în ce ordine să-mi exprim sentimentele .
    1. Am văzut cum, chiar și atunci când crezi că ai pierdut totul, trebuie să găsești puterea să o iei de la capăt. Vei reuși și vei vedea cum „tot răul e spre bine” și că nimic nu e întâmplător. Și să constați că în toată călătoria descoperirii de sine și a transformării, ai oameni alături, de care e bine să te apropii și în care să crezi. Să nu-i respingi.
    2. Nu știu care a fost mesajul principal. Au fost mai multe. Să-i ajuți pe cei din jur, să dai șanse oamenilor. Să le acorzi sprijin, pe cât poți . În felurile în care poți. Să nu desconsideri pe nimeni. Să fii bun. Și multe altele. În esență, SĂ FII OM.
    3. Ce să spun despre Zero și Kazusa? Că se merită și că trebuie să prețuiască întâmplarea că s-au găsit? Zice Kazusa la un moment dat că nu s-a descoperit ca gen până la întâlnirea predestinată, fiindcă l-a așteptat pe Zero treizeci de ani. Ce frumos! Și-a așteptat sufletul pereche, pe care, chiar și în lumea Omegaverse, poți să nu-l întâlnești niciodată. Dar și atunci când îl întâlnești: scântei și electricitate.
    Să citiți cartea! E excepțională!. Vă mulțumesc, Rainbow Love. Aștept volumul IV al seriei.

    1. Anya -

      Mulţumim pentru comentariu. La începutul fiecărui capitol există o precizare de genul: Volumul 3, Prolog, Partea 1. Aşa se ştie clar din ce volum face parte fiecare capitol. Seria Resonance e completă. Ne bucurăm că v-a plăcut aşa mult!💕💕💕

  2. paula gradinaru -

    Adevarat ,s-a terminat brusc dar ,noi avem minte care va duce finalul unde dorim. Multumesc Anya pentru traducerea cartii

  3. LIVISHOR -

    Revin ca să fac următoarele precizări. Am scris comentariul anterior „la cald”, imediat după ce am terminat de citit. Îmi cer scuze pentru memoria mea proastă-dacă ar fi fost bună, nu mai puneam întrebările referitoare la continuare. Scrie la început, în prezentare, că vor fi două volume, primul având 89 capitole. Deci, urmează continuarea. Și, căutând toată seria, am văzut legătura între „Resonance Heat..” și „Resonance Lust..”, primele volume în care eroii principali sunt fratele mic Shutou și iubitul său, respectiv cuplul de polițiști Kouki și Amane, pe care în focul cititului nu mi-i mai aminteam (ca nume, deoarece ca personaje sunt de neuitat). Ca să fie simetric, ar urma ca vol. 3 și 4 să fie despre fratele mijociu și iubitul lui, respectiv Zero și Kazusa, sau să se amestece și fratele cel mare în poveste cu sau fără partenerul/partenera lui? Oricum ar fi, vă mulțumesc din suflet pentru toate cărțile pe care le-ați tradus deja și pe care le veți traduce în viitor și la care ne-ați făcut și ne veți face părtași.

    1. Anya -

      Vă mulţumesc din suflet. Şi pentru rating-ul de 5 stele pe care l-am observat ieri, târziu în noapte! Ne bucurăm că v-au plăcut şi că aţi citit cu pasiune. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️🥰❤️

  4. Daniela -

    Mi-a plăcut mult această serie. Atât Amane cu Kouki cât și Zero cu Kazusa.
    Minunat cum ambii frați și-au întâlnit sufletele pereche unde nici nu se așteptau dar la fiecare cu responsabilități.
    Dacă la cuplul Kouki cu Amane trebuiau să țină secretă relația lor, Amane fiind Omega ar fi fost dat afară din poliție, în schimb cel de-al 2 lea cuplu Zero cu Kazusa pot avea o relație deschisă acum.
    Kazusa a pierdut tot ce a construit în 30 ani cu o simplă atingere a lui Zero, însă acesta la salvat de la moarte și la învățat să trăiască din nou dar și să iubească.
    Mi-ar fi plăcut să citesc și mersul acasă la părinții lui Kazusa și să aibă un copil împreună. Dar nu eu sunt scriitoare.
    Mulțumesc frumos pentru traducere❤️

    1. Anya -

      Da, şi mie ca traducător mi-ar fi plăcut să mai fi avut câteva capitole în plus, dar nu se poate face nimic în privinţa asta. Mulţumim pentru comentariu şi pentru că v-a plăcut seria.❤️❤️❤️

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *