Capitolul 45

Ești sigur că e o cobră?

Odată rezolvată treaba, Wu Suowei  primi un mesaj.

Când l-a deschis, a văzut că 200.000 de yuani fuseseră transferați în contul său bancar.

Știa pentru ce erau banii, dar totuși l-a sunat pe Chi Cheng și i-a spus pe un ton afectat:

– Hei, de ce mi-ai mai trimis 200.000 de yuani?

– Îți dau banii înapoi.

– Mie? spuse Wu Suowei, prefăcându-se absolut șocat. Eu am împrumutat 200.000 de yuani de la tine, nu invers!

– Am vândut ultimul lot de pui morți, i-am vândut cu 400.000 de dolari.

– Ce? a strigat Wu Suowei surprins. Aș fi putut să-i vând la sfârșitul anului la un preț de trei ori mai mare, și tu i-ai vândut pe bani de nimic? Cui i-ai vândut? Sper că n-ai făcut asta doar ca să-mi returnezi banii…

Chi Cheng a închis apelul din nou.

Când a auzit bip-urile nesfârșite ale telefonului, Wu Suowei, care cu o clipă înainte fusese aproape paralizat de anxietate, a revenit brusc la viață. A aruncat telefonul deoparte și i-a făcut lui Jiang Xiaoshuai un gest triumfător cu degetele, în semn de victorie.

– Gata! Avem cei 200.000!

Jiang Xiaoshuai mesteca gumă fericit și spuse:

– În trecut munceai zi și noapte și nu câștigai nici 50.000 pe zi. Acum, după ce ai jucat puțin teatru, ai obținut 200.000. Se vede că nu ne putem baza doar pe talent și muncă, uneori trebuie să mai și profităm de oportunități.

Wu Suowei  n-a scos o vorbă, doar a zâmbit.

Jiang Xiaoshuai a întrebat din nou:

– Cum vrei să cheltuiești cei 200.000?

– Cumpăr șerpi.

– Din nou? spuse Shuai uimit. Câte persoane mai încerci să păcălești cu metoda asta?

– De data asta fac afaceri reale, spuse Wu Suowei, scuturându-și ușor degetele.

……

A doua zi, Wu Suowei  a mers din nou la domnul Wang.

200.000 de yuani dispăruseră într-o zi, domnul Wang stătea în biroul său, fierbea de mânie. Când l-a văzut pe Wu Suowei, atitudinea și starea lui s-au schimbat aproape instantaneu. În trecut ieșea zâmbind viclean, dar acum zâmbea forțat, simțind furia lui Chi Cheng plutind deasupra capului lui Wu Suowei.

În comparație cu neliniștea lui Wang, Wu Suowei  părea relaxat, ca și cum tot ce s-a întâmplat ieri nu-l privea.

– N-am păstrat mult timp șerpii pe care mi i-ai vândut ultima dată, i-a vândut un prieten și m-a înfuriat. Vreau să cumpăr mai mulți șerpi, nu am încredere în alții, așa că m-am întors la tine.

Domnul Wang a înțeles imediat că se încurcase cu cineva pe care nu trebuia să supere.

– Arată-mi șerpii! a spus Wu Suowei.

Pe drum, inima lui Wang părea că se frânge. Ar fi preferat să înghită toate acele vezici biliare ale șerpilor decât să-l păcălească din nou pe Wu Suowei. A închis toți șerpii problematici într-o cameră separată, nici nu mai voia să-i vadă, și l-a condus în camera de reproducere, cel mai bine păstrat secret al său.

De data aceasta, Wu Suowei a verificat cu atenție, să nu aleagă șerpi cu mici defecte.

Doamna Wang a intrat în grabă și l-a tras pe soțul ei afară.

– Ești nebun? Nu trăim din asta? ochii îi erau roșii. Trebuia să-i vindem luna viitoare, și i-ai vândut deja, tot efortul nostru pe anul trecut s-a irosit!

– Dacă nu o facem, suntem terminați, pierdem acest centru! a oftat el.

– Nu-mi pasă, mă sinucid dacă îi vinzi, a strigat doamna Wang.

– Să te sinucizi? scrâșni el din dinți. Aproape că mi-am pierdut viața, cu cine crezi că ai de-a face?

Wu Suowei și-a întors capul către cuplu.

– Ce s-a întâmplat? E vreo problemă?

Fața schimonosită a lui Wang își reveni, doar gâtul îl mai durea.

– Nu, ai terminat de ales?

– Da. Wu Suowei a ieșit zâmbind. Bine, folosim prețul obișnuit, 100 de yuani per șarpe, în total 200.000 pentru 2.000 de șerpi, ești de acord?

Soția lui aproape a leșinat auzind asta.

Șerpii rari, care valorează în total 600.000 de dolari, ajunseseră la 400.000, plus cei 200.000 pierduți.

Prin această tranzacție, l-a lăsat pe domnul Wang fără un ban din cei strânși ilegal în ultimii doi ani.

 

– Am cumpărat șerpii înapoi, i-a spus Wu Suowei lui Chi Cheng cu un aer amenințător.

Noaptea, Chi a mers din nou la crescătoria lui Wu Suowei, a luat un șarpe de pe jos și l-a examinat. Știa ce se întâmplase. L-a lovit pe Wu Suowei ușor pe cap.

– Ești atât de naiv.

Wu Suowei  făcea pe prostul.

– Cum să fiu naiv? Mi-ai vândut șerpii, cum să fac bani dacă nu cumpăr mai mulți?

Chi Cheng nu răspunse, doar îl privea, cu o curiozitate care se citea în ochi.

Wu Suowei n-a rezistat mai mult de cinci minute și a renunțat, zâmbind.

– Bine, mulțumesc, e în regulă?

Privind fața lui Chi Cheng, se vedea că nu era prea încântat.

– Îți fac un cadou?

După ce a spus asta, l-a dus pe Chi Cheng în casă și i-a arătat colecția de figurine din zahăr, aflate într-o cutie de lemn.

– Eu le-am făcut, alege una.

Chi Cheng a rămas fără cuvinte.

– Știi să faci așa ceva?

Era o meșteșug tradițional, rar întâlnit în ziua de azi. Pare simplu, dar necesită multă practică. Wu Suowei  învățase de la un unchi care le vindea și exersase mult până să stăpânească această artă.

– Știu să fac doar animale simple, a spus Wu Suowei.

Chi a privit acele figurine, toate semănau între ele: burtă mare, picioare scurte, urechi lungi. Era greu de făcut diferența între ele.

– Fă-mi una nouă, spuse Chi.

Wu Suowei era bine dispus, așa că a fost de acord. A topit niște zahăr în bucătărie și l-a turnat într-un bol. Și-a presărat puțin talc pe mâini și a modelat o bilă de caramel, ca un adevărat profesionist.

– Ce vrei să-ți fac? a întrebat Wu Suowei.

Chi Cheng a răspuns scurt:

– Un șarpe.

– Ce fel?

– O cobră.

Wu Suowei  a strigat fericit:

– Bine!

În trecut, Chi Cheng era obișnuit să privească oameni dansând, masturbându-se sau fiind pedepsiți; era obișnuit să audă gemete în pat. Rareori era atras de oameni îmbrăcați complet. Desigur, nu există nimeni cu o asemenea carismă încât să destindă atmosfera.

Chi Cheng îl privea în tăcere. Privea ochii lui Wu Suowei, care se holbau la propriile mâini, obrajii i se bombau în timp ce sufla cu grijă acele figurine. Mărul lui Adam se ridica și cobora ritmic, demonstrând cât de grijuliu era. Chi simțea nevoia să întindă mâna și să-i strângă nasul, să-i blocheze respirația și să-i vadă obrajii înroșindu-se.

Domnul Macho, ca întotdeauna, face ce vrea.

Wu Suowei  ajunse la momentul critic când nasul i se înfundă brusc. L-a fulgerat cu privirea, iar Chi Cheng i-a dat drumul imediat la nas, dar a strivit accidental figurina din zahăr.

– Fă-mi încă una, a spus Chi Cheng.

Dacă Wu Suowei  n-ar fi vrut să-l cucerească pe Chi Cheng, i-ar fi întins deja caramelul pe față.

De data aceasta s-a întors cu spatele la Chi Cheng, a lipit figurina pe un băț de bambus după ce a terminat-o, s-a întors din nou  spre el și i-a dat-o.

– Poftim, o cobră! Wu Suowei  era foarte mulțumit de creația sa.

Chi Cheng a aruncat o privire scurtă și a comentat.

– Ești sigur că n-ai făcut un penis?

N-a avut suficient zahăr, corpul era puțin scurt, curbura corpului nu era foarte evidentă, vârful capului era chiar ascuțit…

– Penisul tău are ochi? i-o întoarse Wu Suowei.

Chi Cheng s-a apropiat ușor de Wu Suowei, apăsându-l cu zona inghinală și i-a spus:

– Nu ai un „ochi” pe penis? Cum ai ejaculat în toți acești ani? Din gură? Lasă-mă să mă uit, cum poți avea orgasm cu gura?

Chi Cheng atinse ușor, cu un aer pervers, buzele subțiri ale lui Wu Suowei .

Wu Suowei  i-a împins mâna, atât buzele cât și inima lui parcă luaseră foc. Nu era sigur de ce, nu avea nici cea mai mică problemă să vorbească astfel de lucruri cu Xiaoshuai, dar era diferit când aceleași cuvinte ieșeau din gura lui Chi Cheng.

– Am plecat.

Chi era pe punctul de a se întoarce și de a pleca.

Wu Suowei l-a strigat.

– Ai timp mâine? Hai să ne întâlnim.

Chi Cheng era sincer cu Wu Suowei :

– Eu nu ies la întâlniri, doar dacă sunt în pat.

Wu Suowei  s-a îndreptat spre el, i-a smuls figurina din mână, apoi a îndesat-o în gură. A mâncat-o încet, tacticos, parcă îl tachina pe Chi Cheng.

Chi Cheng nu o vedea ca pe o tachinare, tot ce vedea era chestia aia care intra și ieșea din gura lui Wu Suowei.

Wu Suowei i-a spus și el sincer:

– Dacă vrei să-ți mai fac una, acceptă să ne întâlnim mâine.

Dintre toate lucrurile posibile, Chi Cheng a cedat în fața acestei simple amenințări.

– Fă-mi una!

Wu Suowei a zâmbit victorios și i-a făcut încă o figurină lui Chi Cheng. I-a făcut corpul mai lung de data asta, arată mai realist.

Chi a râs din nou.

– Ești sigur că nu-l modelezi pe al meu de data asta?