Volumul 4, R 9, Partea 4
– Nu mă pot suporta!
Din pumnul strâns al lui Zero care îi lovea coapsa, Kazusa putea simți furia și dezamăgirea intense pe care le nutrea față de sine însuși pentru că pusese în pericol distribuția din Salon.
Chiar dacă Zero avea o înfățișare remarcabilă, inteligență și curaj, nu era perfect.
Dar, oricât de mult l-ar copleși regretul uneori, el nu ar renunța niciodată.
El depășea întotdeauna obstacolele și devenea mai bun, mai puternic.
Pentru toți cei care locuiau aici, el se lupta și mergea mai departe.
Kazusa vrea să-l susțină pe Zero în acest fel…
(Asta este… dorința mea.)
(Noua mea… dorință de a trăi.)
În timp ce savura acest sentiment care creștea în tăcere, Kazusa vorbi din nou.
– Deoarece Lycaon este încă tânăr, cred că este foarte posibil să învețe să-și controleze emoțiile și să o ia de la capăt. Cu timpul, s-ar putea să regrete greșelile pe care le-a făcut. Poate că acum este încă agitat, așa că ce-ar fi să așteptăm să se calmeze și să mergem împreună să-l căutăm?
Zero părea surprins de sugestia lui Kazusa.
– La fel ca mine și ceilalți rezidenți, el nu are unde să se ducă. La fel ca un animal sălbatic cu miros uman, care nu se poate întoarce la haita sa. Lycaon, care a experimentat bunătatea și căldura umană, probabil că nu se va mai integra în vechea viață din mahala, așa cum o făcea odată…
– Dar…
Kazusa insistă, văzând ezitarea lui Zero.
– Dacă, din întâmplare, i s-ar întâmpla ceva, cu siguranță te-ai învinovăți teribil. Nu vreau să simți același regret pe care l-ai simțit pentru mama ta.
Amintindu-i-se de mama lui, ochii de culori diferite ai lui Zero au tremurat. Privind în acei ochi frumoși ca niște pietre prețioase, Kazusa a repetat:
– Hai să-l aducem înapoi.
– Chiar ești de acord cu asta?
Zero, cu o expresie serioasă, ceru confirmare.
– Întotdeauna erai preocupat de Lycaon. Dar el a devenit gelos pe popularitatea ta și ți-a purtat ranchiună. Chiar și așa, l-ai ierta și l-ai accepta?
– Oamenii fac greșeli mereu, dar cred că ceea ce ne determină să fim mai umani este capacitatea de a o lua de la capăt de fiecare dată.
Kazusa se temea că ar putea părea arogant. Dar, după ce a spus asta, a văzut cum tensiunea se relaxează pe fața lui Zero.
– Chiar ești… o persoană cu inimă bună.
– Îmi pare rău pentru asta.
– Nu-ți cere scuze.
Zero zâmbi în timp ce răspundea, ochii lui îngustându-se ușor, ca și cum ar fi privit ceva strălucitor.
– Probabil de aceea toată lumea de aici te place.
Auzind cuvântul “a plăcea” din gura lui Zero, inima lui Kazusa a bătut mai repede.
(Dar tu? Ce simți pentru mine?)
Întrebându-se în tăcere, Kazusa deschise capacul unei sticle de apă, scoase o pastilă din blister și o înghiți împreună cu întrebarea care îi urca în gât.
Cu asta, se simți liniștit în privința căldurii sale.
Apoi, a apăsat un contraceptiv de urgență în mâna lui.
Prima dată când erau împreună, când Kazusa a luat contraceptivul de urgență, Zero părea oarecum rănit și a spus: “Chiar dacă ai rămâne însărcinat, sunt pregătit să-mi asum responsabilitatea”.
Pe atunci, neștiindu-l bine pe Zero, Kazusa considerase afirmația superficială și se simțise enervat.
“Te rog, nu vorbi atât de ușor despre asumarea responsabilității.”
De data asta, deși nu a spus nimic, Zero i-a pregătit contraceptivul de urgență, arătând că își amintea discuția lor din trecut.
(Adevărul este că…)
Acum, Kazusa voia să poarte copilul lui Zero.
Desigur, exista posibilitatea ca acest lucru să nu se întâmple. Dar dacă se întâmpla, voia să nască unul.
Voia să nască copilul persoanei pe care o iubea.
Surprins de acest sentiment care apăruse atât de natural, și-a dat seama că, în acel moment, era capabil să se accepte cu adevărat ca Omega pentru prima dată.
Dar nu putea să o spună cu voce tare.
Dacă ar fi avut copilul lui Zero, ar fi perturbat armonia din cadrul “RARE”.
Zero era proprietarul și liderul tuturor celor care locuiau aici.
Indiferent cât de pasionați ar fi fost pentru o clipă… nu putea să-l păstreze pe Zero doar pentru el.
– Este a doua oară…
Auzind mormăitul lui Kazusa, Zero întrebă:
– A doua oară?
– Este a doua oară când m-ai ajutat să-mi calmez căldura.
Din responsabilitate, el îl calmase pe Kazusa de două ori.
Kazusa se simțea vinovat că îl implicase pe Zero în asta. Dar, datorită puterii feromonilor căldurii, el a putut primi “căldura” lui Zero în trupul său. Doar asta era suficient.
– Mulțumesc.
În timp ce Kazusa își exprima încă o dată recunoștința, fața lui Zero a căpătat o expresie complexă. Apoi l-a strigat pe Kazusa pe un ton serios.
– Kazusa, trebuie să vorbim.
Văzând intensitatea rară din privirea lui Zero, Kazusa a simțit că ceva era neobișnuit și nu s-a putut abține să-și nu-şi țină respirația.
– Eu…
În acel moment, se auzi o bătaie în ușă din camera principală, determinându-i pe cei doi să tresară.
– Cine e?
– Scuzați-mă, stăpâne.
Vocea de dincolo de ușă era a lui Serval. Era mai joasă și mai tensionată decât tonul lui vesel obișnuit.
– Oaspetele de mai devreme s-a întors… și spune că vrea să vorbească alături de dumneavoastră.”
***
– Mă duc jos, la parter, să-l ascult. Tu fă un duș.
În timp ce Zero se îmbrăca repede și se pregătea să iasă din dormitor, Kazusa, incapabil să se stăpânească, strigă din pat.
– Zero!
Ochii lor se întâlniră când Zero se întoarse. Poate că şi Kazusa părea îngrijorat.
– E în regulă.
Zero zâmbi liniștitor.
– Sunt obișnuit să mă ocup de astfel de probleme.
– Bine…
Poate că era obișnuit, dar Kazusa nu putea să-și alunge neliniștea.
Voia să-l urmeze pe Zero. Dar, în starea în care se afla, nu putea să apară în fața celorlalți.
După ce Zero părăsi camera împreună cu Serval și se îndreptă spre scări, Kazusa se repezi în baie. Se grăbi să curețe orice urmă a lui Zero din interiorul trupului său, spălă orice dovadă a întâlnirii lor, își uscă părul cu un uscător și își puse hainele împrăștiate din dormitor pentru a arăta prezentabil înainte de a fugi din camera lui Zero.
Abia odată ajuns în lift a putut să-și tragă sufletul și să se concentreze asupra gândurilor sale.
(De ce s-a întors Inukai-san?)
Era puțin probabil să fi venit să-și ceară scuze. Era vina lui că l-a forțat să-l muște de gât. Dar un Alfa cu un orgoliu atât de mare nu ar fi venit de bunăvoie să-și ceară scuze după ce era umilit.
Asta părea foarte improbabil.
Deci era probabil o plângere.
Dacă era o plângere, Zero, așa cum spusese, era obișnuit să se ocupe de astfel de situații și ar fi știut cum să gestioneze bine situația. Chiar dacă încerca să se liniștească, Kazusa nu putea să-și alunge neliniștea când a ajuns la primul etaj.
7 comments
-
-
Mulţumim pentru comentariu. La începutul fiecărui capitol există o precizare de genul: Volumul 3, Prolog, Partea 1. Aşa se ştie clar din ce volum face parte fiecare capitol. Seria Resonance e completă. Ne bucurăm că v-a plăcut aşa mult!💕💕💕
Adevarat ,s-a terminat brusc dar ,noi avem minte care va duce finalul unde dorim. Multumesc Anya pentru traducerea cartii
Revin ca să fac următoarele precizări. Am scris comentariul anterior „la cald”, imediat după ce am terminat de citit. Îmi cer scuze pentru memoria mea proastă-dacă ar fi fost bună, nu mai puneam întrebările referitoare la continuare. Scrie la început, în prezentare, că vor fi două volume, primul având 89 capitole. Deci, urmează continuarea. Și, căutând toată seria, am văzut legătura între „Resonance Heat..” și „Resonance Lust..”, primele volume în care eroii principali sunt fratele mic Shutou și iubitul său, respectiv cuplul de polițiști Kouki și Amane, pe care în focul cititului nu mi-i mai aminteam (ca nume, deoarece ca personaje sunt de neuitat). Ca să fie simetric, ar urma ca vol. 3 și 4 să fie despre fratele mijociu și iubitul lui, respectiv Zero și Kazusa, sau să se amestece și fratele cel mare în poveste cu sau fără partenerul/partenera lui? Oricum ar fi, vă mulțumesc din suflet pentru toate cărțile pe care le-ați tradus deja și pe care le veți traduce în viitor și la care ne-ați făcut și ne veți face părtași.
-
Vă mulţumesc din suflet. Şi pentru rating-ul de 5 stele pe care l-am observat ieri, târziu în noapte! Ne bucurăm că v-au plăcut şi că aţi citit cu pasiune. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️🥰❤️
Mi-a plăcut mult această serie. Atât Amane cu Kouki cât și Zero cu Kazusa.
Minunat cum ambii frați și-au întâlnit sufletele pereche unde nici nu se așteptau dar la fiecare cu responsabilități.
Dacă la cuplul Kouki cu Amane trebuiau să țină secretă relația lor, Amane fiind Omega ar fi fost dat afară din poliție, în schimb cel de-al 2 lea cuplu Zero cu Kazusa pot avea o relație deschisă acum.
Kazusa a pierdut tot ce a construit în 30 ani cu o simplă atingere a lui Zero, însă acesta la salvat de la moarte și la învățat să trăiască din nou dar și să iubească.
Mi-ar fi plăcut să citesc și mersul acasă la părinții lui Kazusa și să aibă un copil împreună. Dar nu eu sunt scriitoare.
Mulțumesc frumos pentru traducere❤️-
Da, şi mie ca traducător mi-ar fi plăcut să mai fi avut câteva capitole în plus, dar nu se poate face nimic în privinţa asta. Mulţumim pentru comentariu şi pentru că v-a plăcut seria.❤️❤️❤️
Leave a Reply
-
LIVISHOR -
M-am abțínut să nu fac comentarii pe parcurs, așteptând să se termine. Și-acum, aștept să continue. Volumul IV, va fi tot despre ei? Sper din suflet. Mi-a plăcut romanul pentru poveste, pentru pereche, pentru mesaj și pentru încă o mulțime de lucruri. Nu știu în ce ordine să-mi exprim sentimentele .
1. Am văzut cum, chiar și atunci când crezi că ai pierdut totul, trebuie să găsești puterea să o iei de la capăt. Vei reuși și vei vedea cum „tot răul e spre bine” și că nimic nu e întâmplător. Și să constați că în toată călătoria descoperirii de sine și a transformării, ai oameni alături, de care e bine să te apropii și în care să crezi. Să nu-i respingi.
2. Nu știu care a fost mesajul principal. Au fost mai multe. Să-i ajuți pe cei din jur, să dai șanse oamenilor. Să le acorzi sprijin, pe cât poți . În felurile în care poți. Să nu desconsideri pe nimeni. Să fii bun. Și multe altele. În esență, SĂ FII OM.
3. Ce să spun despre Zero și Kazusa? Că se merită și că trebuie să prețuiască întâmplarea că s-au găsit? Zice Kazusa la un moment dat că nu s-a descoperit ca gen până la întâlnirea predestinată, fiindcă l-a așteptat pe Zero treizeci de ani. Ce frumos! Și-a așteptat sufletul pereche, pe care, chiar și în lumea Omegaverse, poți să nu-l întâlnești niciodată. Dar și atunci când îl întâlnești: scântei și electricitate.
Să citiți cartea! E excepțională!. Vă mulțumesc, Rainbow Love. Aștept volumul IV al seriei.