Volumul 3, R 6, Partea 7
Simțind o puternică neliniște, Kazusa se îndreptă spre salon pentru tura de seară.
Tura începuse prost. Lycaon și restul bandei din mahala erau de serviciu, obligându-l pe Kazusa să rămână în alertă pe tot parcursul zilei de lucru. Dar nu erau probleme majore.
Adevărata problemă a început după tura lui.
Încercând să evite întâlnirea cu Lycaon și banda lui, Kazusa a rămas în mod voluntar, ajutând la curățenie și la treburile din bucătărie. S-a întors în camera din spate abia în jurul orei 1 dimineața. A deschis încet ușa și a ascultat cu atenție. Nu se auzeau voci sau sunete.
Ușurat, a expirat, a deschis ușa și a pășit înăuntru. Kazusa s-a îndreptat spre vestiar, doar pentru a-și da seama câteva clipe mai târziu cât de naiv era.
Banda din mahala aștepta în vestiar, ascunzându-se ca și cum ar fi anticipat că prada lor va păși în capcana lor.
“…”
Kazusa încercă repede să se întoarcă și să fugă. Dar era deja prea târziu. Lycaon se năpusti asupra lui, apucându-l de guler și trăgându-l înapoi în zona dulapurilor. Fără avertisment, fața lui era izbită cu putere de un dulap. Se auzi un zgomot puternic și o durere ascuțită îi străbătu fruntea.
– Ah…
Lycaon îl învârti brutal pe Kazusa de umeri. Privirile lor se întâlniți — ochii lui Kazusa se fixară pe cei ai lui Lycaon. Ochii acestuia străluceau de furia unui prădător.
– Nu mă ignora, golan cu ochelari!
– Dar… mi-ai spus să nu vorbesc cu tine…
– Taci din gură!
Lycaon a mârâit, apucându-l pe Kazusa de cămaşă și trântindu-l violent la pământ.
– Au!
Genunchiul stâng al lui Kazusa, încă în curs de vindecare, a cedat sub forța bruscă, iar el a căzut pe podea. Ochelarii i-au zburat din cauza impactului. Tocmai când se apleca să-i ridice, o cizmă a aterizat, lovindu-i și aruncându-i departe.
– Ah!
Ochelarii au alunecat pe podea. Înainte să apuce să se târască după ei, Lycaon l-a lovit cu piciorul în coastă.
– Ah!
Durerea i-a tăiat respirația lui Kazusa. S-a ghemuit instinctiv, dar a urmat o altă lovitură, care i-a determinat tot trupul să se convulsioneze violent. Lovitura în plexul solar i-a provocat o undă de greață.
– Of…
Incapabil să se abțină, a vomitat bilă. În timp ce Kazusa continua să vomite, tovarășii lui Lycaon, Jackal și Fossa, au început să pară neliniștiți.
– Hei! a mormăit Jackal.
– Nu exagerăm prea tare?
– Dacă şi continuăm, s-ar putea să moară. Ce vom face atunci? a adăugat Fossa, cu voce plină de îngrijorare.
– Termină odată!
– Îți pierzi controlul, tipule!
– Dă-i drumul!
Kazusa, abia reușind să ridice capul, văzu că Jackal și Fossa îl țineau pe Lycaon, care părea furios. Privirile lor se întâlniară din nou, iar ochii lui Lycaon erau plini de ură clocotitoare.
– Bine! Am înțeles, dați-mi drumul!
Lycaon le-a dat la o parte mâinile cu furie și s-a repezit spre colțul camerei unde căzuseră ochelarii lui Kazusa. A călcat pe ei și un zgomot puternic a umplut aerul.
– Nu!
– Ai meritat asta! a râs Lycaon.
Cu un râs disprețuitor, Lycaon le strigă celorlalți:
– Să mergem.
Îi conduse pe Jackal și Fossa afară din vestiar. La scurt timp, Kazusa auzi scârțâitul și trântitul ușii care se închidea.
Rămas singur, Kazusa se târî încet până la locul unde zăceau ochelarii, ținându-și genunchiul stâng rănit. Când îi ridică, văzu că ambele lentile erau sparte, iar rama era îndoită. Totuși, și-i puse pe nas – mai bine decât nimic –, dar crăpăturile îi distorsionau vederea. Sprijinindu-se de dulap, își frecă cu grijă plexul solar care îi pulsa. Își ridică tricoul pentru a verifica și văzu două vânătăi formându-se în locul în care era lovit. Va trebui să pună o compresă rece când se va întoarce în camera lui.
– A auzit pianul aseară… mormăi Kazusa.
Și, cel mai probabil, Lycaon știa că şi Kazusa vizitase camera lui Zero noaptea trecută. Nu doar noaptea trecută — probabil că observase asta cu mult înainte.
Nu exista altă explicație pentru ostilitatea pe care Lycaon o arătase încă de la prima întâlnire.
Motivul pentru care Lycaon îl ura pe Kazusa era Zero.
(Ce ar trebui să fac acum?)
Kazusa se ridică încet, durerea din plexul solar diminuându-se oarecum. Umplu o găleată cu apă și începu să șteargă podeaua murdară cu o cârpă. De data asta, reuși să curețe fără să verse apa din găleată. După ce își puse geanta pe umăr și ieși din camera din spate, pașii îi erau grei.
Pacea care îl cuprinsese în timp ce asculta pianul noaptea trecută era din nou umbrită de un nor de confuzie.
(Ce ar trebui să fac?)
Pierdut în gânduri, Kazusa a luat liftul până la etajul șase. Când a ieșit, a înlemnit pe loc — în fața camerei sale stătea un bărbat înalt.
– Zero!
(Chiar acum!…)
În timp ce strângea cu putere cureaua de umăr a genții sale și începea să dea înapoi fără să-și dea seama, Zero, care se uita la smartphone-ul său, ridică privirea.
“…”
Expresia lui deveni rapid tensionată. Fața lui deveni din ce în ce mai severă pe măsură ce se apropia de ea, uitând aparent de înțelegerea pe care o făcuseră. Kazusa îl opri la aproximativ cincizeci de centimetri distanță cu un ferm “Oprește-te acolo”. Zero se opri, cu umerii tremurând, și cu o voce enervată, întrebă:
– Unde sunt ochelarii tăi?
– I-am spart când m-am împiedicat mai devreme. Dar am o pereche de rezervă, așa că e bine.
Kazusa încercă să treacă peste asta cât mai natural posibil, dar Zero nu lăsă lucrurile așa.
– A fost Lycaon?
Întrebarea directă și neașteptată îl luă pe Kazusa prin surprindere, determinându-l să tremure de neliniște.
(La naiba.)
Zero nu era genul de om care să rateze chiar și un moment scurt de ezitare. El lovi cu o mână peretele de lângă lift. Ca și cum ar fi exercitat presiune, el îl privi pe Kazusa cu ochi pătrunzători care străluceau puternic de sus.
– Era Lycaon și banda lui, nu-i așa?
Următoarea lui întrebare îl presă și mai tare pe Kazusa. Kazusa scutură repede din cap.
– N… Nu, nu e așa.
– Nu mă minți!
– Nu mint.
Încolțit, Kazusa se răsuci pentru a scăpa de interogatoriu, dar o durere ascuțită îi străbătu plexul solar. Reflexiv, își puse mâna pe locul dureros și, în acea clipă, Zero îi apucă încheietura mâinii.
– Ah!
Un șoc electric îl străbătu, dar dispăru la fel de repede cum apăruse. Ținându-l în continuare pe Kazusa de încheietură, Zero își luă mâna de pe perete și îi ridică tricoul. Văzând vânătaia, se încruntă și întrebă:
– Ce-i asta?
– Eu… am făcut-o când am căzut…
– Căderea nu ar fi provocat asta. Cineva te-a lovit cu piciorul, nu-i așa?
Zero, încruntându-se îngrijorat, a negat afirmația lui Kazusa și a acoperit din nou vânătaia, trăgând în jos cămașa.
7 comments
-
-
Mulţumim pentru comentariu. La începutul fiecărui capitol există o precizare de genul: Volumul 3, Prolog, Partea 1. Aşa se ştie clar din ce volum face parte fiecare capitol. Seria Resonance e completă. Ne bucurăm că v-a plăcut aşa mult!💕💕💕
Adevarat ,s-a terminat brusc dar ,noi avem minte care va duce finalul unde dorim. Multumesc Anya pentru traducerea cartii
Revin ca să fac următoarele precizări. Am scris comentariul anterior „la cald”, imediat după ce am terminat de citit. Îmi cer scuze pentru memoria mea proastă-dacă ar fi fost bună, nu mai puneam întrebările referitoare la continuare. Scrie la început, în prezentare, că vor fi două volume, primul având 89 capitole. Deci, urmează continuarea. Și, căutând toată seria, am văzut legătura între „Resonance Heat..” și „Resonance Lust..”, primele volume în care eroii principali sunt fratele mic Shutou și iubitul său, respectiv cuplul de polițiști Kouki și Amane, pe care în focul cititului nu mi-i mai aminteam (ca nume, deoarece ca personaje sunt de neuitat). Ca să fie simetric, ar urma ca vol. 3 și 4 să fie despre fratele mijociu și iubitul lui, respectiv Zero și Kazusa, sau să se amestece și fratele cel mare în poveste cu sau fără partenerul/partenera lui? Oricum ar fi, vă mulțumesc din suflet pentru toate cărțile pe care le-ați tradus deja și pe care le veți traduce în viitor și la care ne-ați făcut și ne veți face părtași.
-
Vă mulţumesc din suflet. Şi pentru rating-ul de 5 stele pe care l-am observat ieri, târziu în noapte! Ne bucurăm că v-au plăcut şi că aţi citit cu pasiune. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️🥰❤️
Mi-a plăcut mult această serie. Atât Amane cu Kouki cât și Zero cu Kazusa.
Minunat cum ambii frați și-au întâlnit sufletele pereche unde nici nu se așteptau dar la fiecare cu responsabilități.
Dacă la cuplul Kouki cu Amane trebuiau să țină secretă relația lor, Amane fiind Omega ar fi fost dat afară din poliție, în schimb cel de-al 2 lea cuplu Zero cu Kazusa pot avea o relație deschisă acum.
Kazusa a pierdut tot ce a construit în 30 ani cu o simplă atingere a lui Zero, însă acesta la salvat de la moarte și la învățat să trăiască din nou dar și să iubească.
Mi-ar fi plăcut să citesc și mersul acasă la părinții lui Kazusa și să aibă un copil împreună. Dar nu eu sunt scriitoare.
Mulțumesc frumos pentru traducere❤️-
Da, şi mie ca traducător mi-ar fi plăcut să mai fi avut câteva capitole în plus, dar nu se poate face nimic în privinţa asta. Mulţumim pentru comentariu şi pentru că v-a plăcut seria.❤️❤️❤️
Leave a Reply
-
LIVISHOR -
M-am abțínut să nu fac comentarii pe parcurs, așteptând să se termine. Și-acum, aștept să continue. Volumul IV, va fi tot despre ei? Sper din suflet. Mi-a plăcut romanul pentru poveste, pentru pereche, pentru mesaj și pentru încă o mulțime de lucruri. Nu știu în ce ordine să-mi exprim sentimentele .
1. Am văzut cum, chiar și atunci când crezi că ai pierdut totul, trebuie să găsești puterea să o iei de la capăt. Vei reuși și vei vedea cum „tot răul e spre bine” și că nimic nu e întâmplător. Și să constați că în toată călătoria descoperirii de sine și a transformării, ai oameni alături, de care e bine să te apropii și în care să crezi. Să nu-i respingi.
2. Nu știu care a fost mesajul principal. Au fost mai multe. Să-i ajuți pe cei din jur, să dai șanse oamenilor. Să le acorzi sprijin, pe cât poți . În felurile în care poți. Să nu desconsideri pe nimeni. Să fii bun. Și multe altele. În esență, SĂ FII OM.
3. Ce să spun despre Zero și Kazusa? Că se merită și că trebuie să prețuiască întâmplarea că s-au găsit? Zice Kazusa la un moment dat că nu s-a descoperit ca gen până la întâlnirea predestinată, fiindcă l-a așteptat pe Zero treizeci de ani. Ce frumos! Și-a așteptat sufletul pereche, pe care, chiar și în lumea Omegaverse, poți să nu-l întâlnești niciodată. Dar și atunci când îl întâlnești: scântei și electricitate.
Să citiți cartea! E excepțională!. Vă mulțumesc, Rainbow Love. Aștept volumul IV al seriei.