De îndată ce Mu Hanfeng a început să “mănânce”, era ca și cum ar fi evoluat într-o mașină cu mișcare perpetuă, practicând cu strictețe ceea ce spusese înainte.

Timp de trei zile și trei nopți, nu l-a lăsat pe Tong Che să se dea jos din pat.

În prima zi, Tong Che a trebuit să fie cărat până în sala de mese pentru cină, dar în a doua zi, a lenevit pur și simplu în pat și a așteptat ca Mu Hanfeng să îi aducă mâncarea.

Cât despre a treia zi…

În a treia zi, Tong Che nu-și mai putea mișca degetele, așa că a trebuit să îl lase pe Mu Hanfeng să îl hrănească!

Era adevărat că era obosit, dar Tong Che se simțea și foarte fericit.

Cu toate astea, există o limită pentru cât de mult se poate distra, așa că, fără ca Tong Che să fie nevoit să o spună, Mu Hanfeng a menționat primul:

– Să nu o facem în următoarele două zile și să o luăm mai ușor. Este timpul să ne alăturăm echipei.

Tong Che a rămas uimit:

– Atunci, dacă nu ar trebui să ne alăturăm grupului, tu… tot ai vrea să continui?

Mu Hanfeng a schițat un zâmbet rar, în timp ce îl masa ușor pe Tong Che și a răspuns sincer:

– Vreau, dar dacă ești prea obosit, nu o voi face.

După ce a spus asta, Mu Hanfeng s-a aplecat în jos și a sărutat omoplații lui Tong Che, ca niște fluturi, în spatele spatelui său, oftând scurt:

– Motănaş, chiar mă faci dependent. Nu contează de câte ori o facem, simt că nu este suficient.

Tong Che era prea ruşinat să vorbească din nou și a suspinat în secret că diferența dintre forța fizică a unui Alfa și a unui Omega era într-adevăr uriașă!

Pe 6 ianuarie, Tong Che și Mu Hanfeng s-au alăturat platoului la timp și au început noua lor călătorie.

De fapt, în acest film, deși se spune că este un dublu rol principal, a existat totuși o împărțire a priorității între cele două roluri principale.

Acest lucru se datorează faptului că întreaga poveste se învârte în jurul personajului jucat de Tong Che, în timp ce personajul jucat de Mu Hanfeng joacă rolul unui ghid.

Prin urmare, adevărata vedetă a acestui film este Tong Che, dar Mu Hanfeng este al doilea rol principal masculin.

Yun Su a luat întâmplător o sticlă de bere pentru a acționa ca un microfon și a ținut-o în fața lui Mu Hanfeng cu un zâmbet:

– Interviu! Cum se simte Marele Împărat Mu să primească un rol secundar pentru prima dată de la debutul său?

– Este minunat! a zâmbit Mu Hanfeng.

– Dacă este pentru Tong Che, eu aș fi dispus să fac asta pentru tot restul vieții mele.

– Nu!

Tong Che s-a apropiat pentru a săruta bărbia lui Mu Hanfeng și a șoptit:

– Data viitoare, ar trebui să alegi un rol potrivit pentru tine.

– Motănaş prostuţ! a spus Mu Hanfeng coborându-și capul pentru a săruta vârful nasului lui Tong Che.

– Suntem o familie, ce ne pasă nouă de asta?

Yun Su: “…”

“Scuzați-mă, ar trebui să mă bag masă?”

…

Dar, ca să fiu sincer, abilitățile actuale de actorie ale lui Tong Che nu sunt, într-adevăr, la fel de bune ca ale lui Mu Hanfeng. Nu vreau să spun că nu era la fel de talentat ca Mu Hanfeng, amândoi aparținând, pe drept cuvânt, copiilor binecuvântați ai cerului. Amândoi au mult spirit în actorie, dar la urma urmei, lui Tong Che îi lipsea multă experiență în comparație cu Mu Hanfeng.

Se poate spune că Mu Hanfeng se află la vârful carierei sale, iar fiecare producție pe care a realizat-o de-a lungul timpului era o capodoperă. Era perfecționat de regizori importanți și a reușit să combine abilitățile acestora cu propriile sale percepții, formându-și propriul stil personal.

Dar Tong Che era evident încă la începutul carierei sale și nu se putea cufunda în scenă decât cu propriul său spirit.

Nu este nimic în neregulă cu afundarea ca tehnică de actorie, dar pentru actorul însuși, este o pierdere dacă nu controlează gradul în timp.

De exemplu, în scena actuală, după ce Tong Che a trebuit să o facă de două ori, emoțiile lui erau aproape copleșite. Mu Hanfeng privea încruntat.

Regizorul Wang a suspinat și l-a mângâiat pe umăr pe Mu Hanfeng, spunând:

– Hai să luăm o pauză de o jumătate de oră. Tu du-te și dă-i o lecție, învață-l câteva tehnici, este dureros pentru el să continue așa.

Mu Hanfeng a dat din cap și, de asemenea, a suspinat în timp ce mergea spre Tong Che.

Desigur, au vorbit despre tehnici, dar, la urma urmei, asta era prima producție pe ecran a lui Tong Che. Îi era teamă că vorbitul prea mult s-ar putea întoarce împotriva lui, determinându-l pe Tong Che să-și piardă aura originală înainte de a putea stăpâni pe deplin tehnicile.

Și Tong Che gândea la fel, așa că, de cele mai multe ori, se baza pe el însuși pentru a-și da seama și pentru a experimenta.

Dar acum, se pare că asta nu era cu adevărat calea de urmat.

În timp ce se apropia, Mu Hanfeng nu a făcut nicio mișcare intimă, deoarece erau încă pe platou și erau mulți oameni în jur. Doar și-a ridicat mâna și a atins ușor părul lui Tong Che, strigându-l încet:

– Tong Tong.

Tong Che și-a ridicat capul pentru a se uita la Mu Hanfeng. Ochii lui erau încă roșii, iar privirea lui era confuză pentru o clipă înainte să răspundă:

– Profesore Mu.

Mu Hanfeng s-a uitat la el și a știut că încă nu ieșise complet din scenă. Nu a mai spus nimic, dar i-a luat încheietura lui Tong Che și s-a îndreptat spre vestiar.

Tong Che a urmat doi pași înainte de a-și recăpăta încet simțurile și a spus:

– Profesore Mu, ce vom face?

– Hai să mergem în altă parte, a răspuns Mu Hanfeng cu dezinvoltură.

– Iar eu îți voi da câteva sfaturi de actorie.

În timp ce vorbeau, cei doi intraseră deja în cabina lor privată.

Mu Hanfeng și-a scos telefonul și a trimis un mesaj rapid lui Yun Su, cerându-i să stea de pază la ușă.

După ce a trimis mesajul, Mu Hanfeng și-a băgat telefonul înapoi în buzunar, a întins mâna și l-a tras pe Tong Che într-un colț.

După aceea, Tong Che și-a dat seama că Mu Hanfeng nu avea de gând să vorbească despre actorie și l-a întrebat cu o voce joasă:

– Profesore Mu, noi… nu vorbim despre actorie?

– Vorbim!

Mu Hanfeng s-a lipit de urechea lui Tong Che și a râs încet:

– Dar profesorul Mu vrea să colecteze mai întâi o taxă de școlarizare.

În acest fel, l-a prins pe Tong Che în brațe și l-a apucat de gât de la spate. L-a lins de două ori cu vârful limbii și a spus sâcâitor:

– Tong Tong, m-ai bătut la cap să te mușc aseară. Îți place atât de mult?

Indiferent de câte ori Mu Hanfeng era așa, senzația de furnicături care a venit la ceafa lui Tong Che nu s-a diminuat câtuși de puțin. Tong Che a ieșit complet din scenă. Și-a strâns buzele și a clătinat din cap:

– Nu, eu doar mă topesc după feromonii tăi!

Mu Hanfeng și-a îngustat ușor ochii, iar în clipa următoare, dinții săi canini nu au ezitat să îi străpungă glandele fragile de sub buze, iar vocea sa era joasă și răgușită:

– Ţi-e poftă de feromonii mei? Sau te topeşti după mine? Hmm?

Tong Che a respirat parfumul mării învolburate în aer, strângând brațul puternic din jurul taliei sale, colțurile ochilor săi s-au colorat în roșu, iar vocea sa s-a revărsat pe un ton calm:

– Da, după tine.

Soarele de după-amiază era perfect…

Când au revenit din nou pe platou, Tong Che era într-o formă excelentă și a trecut dintr-o lovitură.

Regizorul l-a lăudat pe Mu Hanfeng pentru capacitatea sa de a preda.

Din acel moment, Tong Che avea un truc exclusiv pentru a ieși din scenă. Un truc pe care doar el și Mu Hanfeng îl știau, micul lor secret.

Viața de filmare era simplă, dar nu monotonă. Deși fiecare zi era obositoare, în general, Tong Che și Mu Hanfeng se bucurau de ea.

Până când, într-o zi, a apărut un nou rol secundar în dramă, un admirator al personajului interpretat de Mu Hanfeng. Rolul nu era cine știe ce, iar filmările urmau să dureze doar aproximativ o săptămână.

Persoana care a jucat acest personaj se numea Wei Qian, un băiat Omega. Deși era evident că nu era la fel de popular ca Tong Che, era un pic faimos. Nu era foarte chipeș, dar era destul de drăguț și aparținea genului destul de simpatic.

Tong Che însuși nu are nicio impresie despre el. Nu l-a cunoscut înainte și nici nu intenționează să îl cunoască în viitor.

Desigur, Mu Hanfeng nu plănuia să mai cunoască pe cineva. Era doar o săptămână de scene, și chiar și în scene, nu a existat prea multă intimitate între ei.

Cu toate astea, Wei Qian avea în mod evident propriile sale idei.

În această zi, s-a întâmplat să fie o scenă în care personajul interpretat de el îi mărturisea personajului interpretat de Mu Hanfeng, iar ulterior era respins.

Era filmat noaptea, iar când era terminat, regizorul Wang a spus că s-a terminat.

Mu Hanfeng a ieșit din platou fără ezitare, gata să meargă la cină cu Tong Che.

Tocmai făcuse doi pași când Wei Qian l-a urmat și l-a strigat:

– Profesore Mu, vrei să luăm cina împreună?

Mu Hanfeng nu s-a oprit din mers și a scuturat rece din cap:

– Nu.

Dar Wei Qian nu era  descurajat și a întins mâna pentru a-l ține de braț pe Mu Hanfeng:

– Domnule Mu, eu…

Mu Hanfeng l-a întrerupt, îndepătrându-i mâna și spunând:

– Nu mă atinge!

Wei Qian părea speriat. În subconștient, a făcut un mic pas înapoi și a făcut o pauză de două clipe înainte de a șopti:

– Îmi pare rău, domnule Mu, eu… chiar vreau să vă spun ceva.

Tong Che aștepta chiar la marginea platoului, iar Mu Hanfeng a devenit nerăbdător:

– Ce? Nu o spune dacă nu este important.

Wei Qian a ezitat pentru o secundă, dar și-a adunat curajul să întrebe:

– Vreau doar să te întreb, chiar acum, în scenă, ți-am mărturisit dragostea mea, iar tu m-ai respins, deci ce se întâmplă în afara scenei?

Mu Hanfeng nu se aștepta ca Wei Qian să fie atât de direct. A înlemnit pentru o clipă, și-a scuturat capul și a râs:

– Același lucru se aplică și în afara piesei. Am un stăpân, nu mă deranja.

Spunând această propoziție, Mu Hanfeng nu s-a mai uitat la el și s-a îndreptat spre Tong Che cu pași mari.

Când Wei Qian a spus asta, nu erau departe de Tong Che, așa că el a auzit totul, iar inima lui era dulce și acră.

Dulceața se datora în mod natural faptului că auzise respingerea brutală a lui Mu Hanfeng.

Pe de altă parte, simțea că Mu Hanfeng era prea popular. Erau în aceeași producție, iar el stătea chiar lângă ei, dar cineva încă se grăbea să îi mărturisească dragostea lui Mu Hanfeng!

Cu sentimente amestecate în suflet, Tong Che a tăcut pentru o vreme.

Mu Hanfeng și-a înclinat capul ca să se uite la el și a zâmbit în timp ce vorbea:

– Motănaşul meu e gelos?

Tonul vocii sale era de o tandrețe foarte diferită de felul în care îl trata pe Wei Qian.

Tong Che a făcut o pauză, și-a scuturat capul și a spus, foarte neconvingător:

– Nu… nu sunt gelos.

Profesorul Mu îl respinsese deja pe Wei Qian atât de brutal, nu ar părea nerezonabil din partea lui să spună că este gelos?

Desigur, Mu Hanfeng putea ghici la ce se gândea Tong Che și a spus, într-o manieră bine ghidată:

– Dacă spui că ești gelos, voi fi foarte fericit.

Tong Che și-a întors capul să se uite la Mu Hanfeng, constatând că expresia lui serioasă nu părea că glumește. A ezitat pentru o clipă, dar totuși a spus adevărul, iar tonul său a arătat în mod inconștient un pic de supărare:

– Da, sunt gelos. Ești atât de atrăgător.

Inima lui Mu Hanfeng s-a înmuiat într-o minge și a spus brusc:

– Motănaş, vrei să fie oficial?

Tong Che era uimit și a întrebat:

– Vrei să faci totul oficial acum?

– Da!

Mu Hanfeng și-a ridicat sprâncenele și a întrebat retoric:

– Nu vrei?

– Vreau!

Tong Che a clătinat din cap în grabă.

– Doar că, inițial, am plănuit să așteptăm până când acest film se va termina, înainte de a fi totul oficial.

Ar fi mai bine să aștepte până la lansarea acestui film. Dacă răspunsul va fi bun, atunci va fi considerat că a reușit tranziția, iar când va deveni oficial, se va simți mai încrezător alături de Mu Hanfeng.

Mu Hanfeng a înțeles cuvintele nespuse ale lui Tong Che și a spus cu o voce caldă:

– Tong Tong, ești destul de bun acum, ca să nu mai spun…

Mu Hanfeng a făcut o pauză, iar colțurile buzelor i s-au ridicat, lingușind:

– De fapt, întotdeauna am vrut să fac totul public, astfel încât toată lumea să știe că Tong Che este al meu. Atunci nu ar mai fi mereu oameni care să aibă ochii lor lungi ațintiți asupra ta.

Spunea adevărul și, în schimb, era o mare tentație pentru Tong Che.

Fiind oficial, nu ar fi mult mai puțini oameni ca Wei Qian?

Sau, chiar dacă apărea un alt Wei Qian, nu ar fi trebuit să stea pe margine și să privească, așa cum a făcut de data asta? Ar fi putut să urce și să jure suveranitate și să-i avertizeze cu aroganță pe ceilalți că Mu Hanfeng era iubitul lui.

Doar gândindu-se la asta, Tong Che se simțea fericit.

Mu Hanfeng, constatând că Tong Che era mișcat de discursul său, a reluat de unde a rămas:

– Nu trebuie să-ţi faci griji nici pentru Yun Su, el era pregătit de la început că vom deveni oficiali în orice moment.

Ultima urmă de îngrijorare s-a risipit, iar Tong Che nu s-a putut abține să nu dea din cap și să răspundă:

– Atunci… vom deveni oficiali în seara asta!

Asta era probabil cea mai impulsivă decizie pe care Tong Che a luat-o în cei douăzeci și trei de ani ai săi.

Cu toate astea, nu s-a simțit neliniștit, pur și simplu pentru că sursa și motivul impulsului erau Mu Hanfeng.

Mu Hanfeng a râs și i-a dat lui Tong Che un sărut mare pe frunte.

*

În acea noapte, Tong Che a actualizat un post Weibo foarte simplu, dar puternic Era o imagine, cu un cuvânt sub ea.

Imaginea reprezenta mărul lui Adam al unui bărbat, extrem de sexualizat, iar în jurul acestuia era imprimat cu grijă un cerc de urme de dinți.

Deși chipul său nu este vizibil, proprietarul mărului lui Adam poate fi recunoscut după cămașa sa neagră.

Cuvântul de sub ea era simplu şi brutal:

“AL MEU!”

Împreună cu tweet-ul său, a existat și ultima postare Weibo a lui Mu Hanfeng.

Formatul era exact același: o imagine cu un cuvânt sub ea.

În imagine, pielea albă strălucitoare avea un mic semn roz de lună pe ea. Mica lună avea în jurul ei un cerc de urme de dinți îngrijite, dar ușor fioroase.

Cuvintele care îl însoțeau erau la fel de simple și brutale:

“AL MEU!”

Înainte, ultimul lucru pe care Mu Hanfeng îl dorea era ca mica lună a lui Tong Che să fie văzută de alții.

Dar acum, el era dispus să lase pe toată lumea să vadă că această mică lună era marcată de mult timp de el.

Mica lună a lui Tong Che putea fi văzută de toată lumea.

Dar numai el putea să facă mica lună a lui.

~ Final poveste. Urmează capitole extra.