Tong Che încă visa.

De fapt, nu intenționa să doarmă, dar după venirea perioadei de cuibărit, nu își putea permite să facă altceva.

Nu putea să citească scenariul și nu voia să se gândească la decorare, așa că i-a dat lui Lapte de Cocos jucărie nouă, iar pisoiul s-a jucat fericit cu ea de unul singur și nu s-a mai lipit de el.

Tong Che era singur în pat, știind că Mu Hanfeng se va întoarce în curând, dar când i-a simțit parfumul, trupul i s-a liniștit și inima nu a putut decât să îi simtă și mai mult lipsa.

După ce s-a uitat la cele câteva fotografii ale celor doi, Tong Che nu a putut decât să se întoarcă la fotografiile sale.

Desigur, le-a ales pe cele cu mai puține haine.

Când s-a uitat la ele, Tong Che era surprins de faptul că “micul Che” se trezise.

Dar era prea slab pentru a o rezolva singur, așa că a închis ochii și a încetat să mai caute.

A închis ochii ca să se calmeze, dar cumva a adormit.

Când a adormit, încă îl visa pe Mu Hanfeng, evident.

Dar chiar și în vis, Tong Che a simțit vag că nu era un vis comun, de data asta erau chiar propriile lui gânduri perverse.

Pentru că scena din vis nu mai era obișnuitul litoral, ci baia din una dintre fotografiile pe care tocmai le văzuse.

În momentul în care a apărut la ușa băii, Mu Hanfeng și-a întors capul să-l privească. Apoi s-a ridicat brusc în picioare și a ieșit din cadă cu trupul ud, eliberându-și hormonii sexuali.

Tong Che era complet hipnotizat, stând nemișcat și incapabil să își miște picioarele.

Mu Hanfeng s-a apropiat de el pas cu pas, iar când a ajuns la el, fără să spună un cuvânt, i-a băgat direct degetul în gură și l-a rotit.

Nu s-a putut abține să nu vorbească din inimă, dorindu-și ca domnul Mu să îl muște pe loc.

Dar Mu Hanfeng chiar a întrebat dacă vrea să fie marcat!

Tong Che a supt în subconștient degetul lui Mu Hanfeng de încă două ori și a spus arogant:

– Da! De patru ori!

După aceste cuvinte, Mu Hanfeng și-a scos brusc degetul.

Tong Che era uimit pentru o clipă și, înainte de a-și reveni, era proptit de Mu Hanfeng direct împotriva peretelui băii.

În comparație cu trecutul, acest sărut era mult mai feroce și mai nerăbdător, cu o sălbăticie naturală care aparținea exclusiv unui Alfa, ca și cum ar fi vrut să îl devoreze pe Tong Che.

Dar Tong Che nu se simțea speriat. Dimpotrivă, era un alt fel de plăcere. El și-a ridicat gâtul în sus și a răspuns din instinct.

După ce s-au sărutat o vreme, aerul părea că este încins, iar Tong Che simțea cum respira din ce în ce mai greu, iar capul îi amețea. Chiar şi privindu-l pe Mu Hanfeg era ca și cum ar fi văzut o imagine dublă.

Acest sentiment era atât de real, încât Tong Che s-a chinuit să se trezească din vis.

Dar când s-a trezit, a constatat că sentimentul nu dispăruse, iar buzele lui erau încă ferm prinse…

Tong Che a înlemnit timp de două clipe înainte de a-și reveni complet la realitate.

Nu era un vis; el chiar era sărutat de profesorul Mu!

Ochelarii lui Mu Hanfeng fuseseră îndepărtați de mult, iar ochii îi erau acum închiși, cu genele groase acoperindu-i, adăugând două arome diferite trăsăturilor sale deja ascuţite.

Mu Hanfeng era atât de pasional în sărutul său, încât nici măcar nu a observat că Tong Che era deja treaz.

Picioarele lui Tong Che erau în jurul taliei lui Mu Hanfeng și mâinile lui erau de asemenea ținute de el, așa că nu se putea mișca. Pur și simplu și-a mișcat gura și a mușcat ușor vârful limbii lui Mu Hanfeng.

Acest lucru a funcționat, iar ochii lui Mu Hanfeng s-au deschis brusc, iar aceștia conțineau o dorință nedeslușită.

S-au uitat fix unul la celălalt încă două clipe înainte ca Mu Hanfeng să închidă ochii, să se retragă și să râdă răgușit:

– Motănaş, te-a trezit sărutul meu?

Tong Che a tras două guri mari de aer și s-a uitat la el, dar nu a avut curajul să spună: “Nu, m-am trezit din cauza sufocării.”

– Tu…

Tong Che și-a dres gâtul și a deschis gura să întrebe:

– Când te-ai întors?

– Tocmai m-am întors nu cu mult timp în urmă.

Mu Hanfeng a răspuns cu gura, dar a urmărit trăsăturile lui Tong Che centimetru cu centimetru cu ochii săi. Privirea de prădător din ei nu era ascunsă câtuși de puțin.

Trupul lui Tong Che s-a încins și mai tare din cauza ochilor lui prea limitaţi și, amintindu-și de visul pe care tocmai îl avusese, nu s-a putut abține să nu întrebe:

– Atunci… continuăm?

Mu Hanfeng a inspirat ușor, iar micul Mu l-a împins pe Tong Che. El a întrebat cu o voce joasă și răgușită:

– Tong Tong, dacă o continuăm, știi ce se va întâmpla?

Tong Che era atât de ruşinat încât nu a îndrăznit să se uite la Mu Hanfeng. Și-a lăsat capul în jos, a dat din cap și a răspuns, cu o voce joasă:

– Știu. Oricum, nu voi fi în echipă până pe 6.

Implicația era că era dispus să se dăruiască total lui Mu Hanfeng pentru aceste cinci zile.

Ochii lui Mu Hanfeng s-au întunecat, mărul lui Adam s-a rostogolit în sus și în jos, întrebând cu ultima lui fărâmă de rațiune:

– Vrei să mănânci mai întâi?

Tong Che a izbucnit în râs. A făcut brusc o mișcare îndrăzneață, a întins mâna pentru a-l atinge pe micuțul Mu și a spus, nu foarte sigur:

– Tu… poți mânca asta?

Mu Hanfeng a strâns din dinți, a apăsat pe mâna haotică a lui Tong Che și a spus:

– Dacă ți-e foame, poți mânca mai întâi.

Vârful inimii lui Tong Che era cald și îl mânca. A scuturat din cap și a luat inițiativa de a săruta mărul lui Adam al lui Mu Hanfeng, stăpânindu-și timiditatea și spunând:

– Încă nu mi-e foame…

Aceste cuvinte au făcut ca ultima urmă de rațiune a lui Mu Hanfeng să se prăbușească. A întins mâna și a tras cordonul halatului care era în jurul taliei lui Tong Che, șoptindu-i:

– Bine, așteaptă ca soțul tău să te hrănească.

Cordonul s-a desfăcut, iar Tong Che a devenit un motănaş alb, întins pe halatul negru, care îl determina să arate ca o bucată de jad alb lăptos.

Sărutările lui Mu Hanfeng au fost ca picăturile de apă, căzând într-un mod delicat, fără a cruța niciun centimetru de piele și concentrându-se pe cele două mici boabe roșii și pe mica lună a motănaşului.

Oriunde mergea, trimitea valuri care transformau albul laptelui într-un roz deschis.

Respirațiile li se împleteau, inimile le tresăltau, iar baionetele le înfruntau.

Mirosul proaspăt de nucă de cocos și mirosul oceanului se ridicau fără să știe, amestecându-se și umplând aerul.

– Totuși…

Tong Che a întrebat încet:

– Nu este bine acum?

Nota finală își pierduse de mult răceala obișnuită, ca și cum era înmuiată în sirop, atât de dulce.

– Ar trebui să fie bine.

Mu Hanfeng și-a coborât mâna și l-a bătut pe micuțul Mu de două ori, apoi a răspuns cu o voce răgușită:

– Mi-e teamă că va durea, așa că voi încerca ceva mai întâi.

De îndată ce cuvintele i-au ieșit din gură, Tong Che era brusc pe jumătate cărat de Mu Hanfeng și așezat pe pat, schimbându-se într-o poziție mai convenabilă.

Degetele au pavat drumul primele. Era mai ușor decât se aștepta și erau instantaneu acoperite cu lapte de cocos transparent.

– Motănaş!

Mu Hanfeng s-a aplecat să sărute clavicula lui Tong Che.

– Ești atât de dotat.

Un sentiment pe care nu îl mai simțise niciodată s-a răspândit în tot trupul său din acel moment, iar Tong Che nu a putut spune niciun cuvânt. Doar și-a deschis gura și a mușcat lobul urechii lui Mu Hanfeng ca răspuns.

Respirația lui Mu Hanfeng a devenit tot mai rapidă și mai profundă, iar el nu a mai ezitat. A sondat și a deschis sertarul noptierei și a scos ce avea nevoie:

– Bine, soțul tău îți va spune o poveste.

În poveste, era o nucă de cocos mică.

Într-o zi, mica nucă de cocos a dat peste un ocean.

De atunci, această nucă de cocos mică a devenit diferită de celelalte nuci de cocos.

Toate celelalte nuci de cocos aveau coaja tare, dar coaja acestei nuci de cocos, după ce era hrănită și înmuiată de mare pentru o lungă perioadă de timp, a devenit moale.

Nu numai asta, dar o mică gaură rotundă s-a deschis singură în partea de sus a acestei nuci de cocos mici.

De asemenea, marea nu era ca oricare altă mare.

Apa ar trebui să fie lipsită de formă, dar această apă de mare putea forma o coloană uriașă și groasă de apă, ceea ce era excepțional.

Mica nucă de cocos și marea se plăceau reciproc, iar mica nucă de cocos era nerăbdătoare să lase marea să se infuzeze, nerăbdătoare să se amestece una cu cealaltă.

Apa mării a avut aceeași intenție, așa că şi coloana sa uriașă de apă a pătruns în gaura mică și rotundă din partea de sus a nucii de cocos.

Dar gaura părea atât de mică, încât coloana de apă nu a îndrăznit să se aventureze înăuntru imediat, ci doar a încercat puțin câte puțin.

Procesul nu era complet rapid, iar el făcea trei pași înainte și doi pași înapoi.

Dar, fiind complet învăluită de pereții interiori moi ai nucii de cocos, coloana de apă a simțit o căldură pe care nu o mai simțise până atunci și, chiar dacă procesul era chinuitor, tot i-a plăcut.

Puțin câte puțin, centimetru cu centimetru, coloana de apă a ajuns în cele din urmă la fundul nucii de cocos.

L-a găsit de o sută de ori mai moale decât își imaginase inițial!

În momentul în care coloana de apă a ajuns la fundul nucii de cocos, nuca de cocos a explodat brusc, iar laptele de cocos alb pur a țâșnit într-un flux continuu.

Stâlpul gros de apă i-a urmat exemplul, incapabil să-și păstreze forma și transformându-se în apă de mare, dar el se amestecase deja cu mica nucă de cocos, așa că apa care curgea era la fel de albă.

Izbucnirea simultană era minunată și atât apa de mare, cât și mica nucă de cocos au simțit o bucurie extremă.

Apa mării s-a îngroșat din nou, ridicând din nou valurile, iar micuța nucă de cocos s-a întins pe valuri, înotând liber.

…

Când povestea s-a terminat, întreaga cameră era ocupată de mirosul oceanului și de parfumul nucii de cocos, fără a lăsa nici cel mai mic gol.

Tong Che era atât de slăbit și obosit, încât nici măcar nu avea puterea să deschidă ochii.

Mu Hanfeng părea leneș și mulțumit într-un mod pe care nimeni nu îl mai văzuse până atunci și l-a luat pe Tong Che în brațe și l-a dus cu el în baie.

Când era pus în cadă, Tong Che dormea deja.

Mu Hanfeng l-a curățat ușor și cu grijă, a făcut și el un duș, a ieșit și a schimbat rapid lenjeria de pat înainte de a-l duce pe Tong Che înapoi în pat cu el.

Era încă devreme, așa că Mu Hanfeng nu l-a trezit pe Tong Che, ci a închis ochii împreună cu el.

Stătuse treaz toată noaptea în ultimele două zile pentru a se întoarce cât mai repede posibil, iar acum că trupul și mintea îi erau relaxate, nu i-a luat mult să adoarmă.

După scurt timp, Tong Che era trezit de foame.

Când s-a mișcat ușor, Mu Hanfeng s-a trezit odată cu el. Și-a coborât capul pentru a săruta pleoapele lui Tong Che, întrebând cu o voce joasă:

– Te-ai trezit?

Amintirile de dinainte să adoarmă i-au revenit treptat în minte, iar Tong Che și-a lăsat capul în jos de rușine, întinzând în subconștient mâna înapoi și atingând.

Mu Hanfeng i-a observat mișcarea și era puțin nervos:

– Te doare?

– Nu!

Tong Che a scuturat din cap și a spus sincer.

– Doar… doar simt că e încă puțin inflamat.

Fără să aștepte ca Mu Hanfeng să spună ceva, Tong Che nu s-a putut abține să nu adauge:

– Profesore Mu, chiar sunteți XXXL!

Tonul vocii sale era plin de uimire, ca și cum ar fi existat un pic de admirație…

Mu Hanfeng și-a îngustat ochii și i-a dat lui Tong Che o palmă ușoară peste fund, avertizându-l:

– Dacă tot vrei să te trezești pentru cină, nu mă mai tenta.

Tong Che a tăcut instantaneu.

Cei doi urmau să mai stea o vreme în pat, când ușa dormitorului era brusc zgâriată și s-a auzit sunetul miaunatului lui Lapte de Cocos.

Mu Hanfeng și-a pierdut răsuflarea:

– Pisica asta împuțită chiar știe cum să își aleagă momentul.

– Domnule Mu, du-te și deschide-i ușa. Din fericire, nu a venit în fugă în mijlocul…

Mu Hanfeng a mormăit:

– Dacă ar fi venit în mijloc, l-aș fi încuiat în baie, dar s-a ridicat cu reticență și a deschis ușa.

De îndată ce ușa s-a deschis, Lapte de Cocos s-a împiedicat expert în trei picioare și a sărit chiar deasupra lui Tong Che.

Tong Che l-a prins ferm și s-a așezat, sprijinindu-se pe jumătate de pat și scărpinând bărbia dolofană a lui Lapte de Cocos.

– Joacă-te tu cu el mai întâi, s-a ridicat Mu Hanfeng și a ieșit.

– Eu mă duc să încălzesc mâncarea.

Cutia cu mâncare livrată a venit cu propriul său efect de izolare și niciunul dintre felurile de mâncare din interior nu era încă complet rece, așa că s-au încălzit rapid.

După ce erau încălzite și așezate pe masă una câte una, Mu Hanfeng s-a întors în dormitor și l-a întrebat pe Tong Che:

– Vrei să mănânci în pat sau să mergi în sufragerie?

– Nu e ca și cum aș face ceva, a spus Tong Che, ruşinat.

– Voi mânca în sufragerie.

Cu asta, era gata să se dea jos din pat cu Lapte de Cocos în brațe.

Mu Hanfeng era rapid, a făcut un pas înainte și l-a dus pe Tong Che alături de Lapte de Cocos în sufragerie.

Tong Che și-a scuturat picioarele ruşinat și a spus:

– De fapt, pot merge singur.

Mu Hanfeng era foarte ascultător față de el.

– Știu, a spus el.

– E soțul tău care vrea să te ducă.

Tong Che s-a cuibărit ascultător în brațele lui și a tăcut.

Masa era deja plină de feluri de mâncare, iar aroma era copleșitoare. Stomacul lui Tong Che a mormăit în semn de răspuns.

Mu Hanfeng a auzit și a zâmbit:

– Chiar ți-e foame acum? Mănâncă repede, sunt toate preferatele tale.

Tong Che, de asemenea, a zâmbit și a spus “bine”, punându-l pe Lapte de Cocos pe o pernă moale pentru a mânca mâncarea pentru pisici, și amândoi și-au mișcat bețișoarele.

Când masa s-a terminat, era aproape miezul nopții, iar cina s-a transformat într-o masă nocturnă.

Fereastra a explodat brusc cu focuri de artificii, luminând cerul întunecat al nopții, iar Tong Che și-a întors surprinzător capul pentru a privi, exclamând:

– Este frumos!

– Dacă îţi place… a spus Mu Hanfeng cu o voce caldă.

– Le vom avea după Anul Nou Chinezesc.

– Putem? a întrebat Tong Che în grabă, tonul său fiind plin de anticipare.

Mu Hanfeng a zâmbit și i-a atins vârful nasului:

– Atâta timp cât lui Tong Tong îi place ceva, nu este nimic imposibil.

Tong Che și-a încrețit apoi ochii. Micile gropițe de la colțurile buzelor sale erau adânci și drăguţe.

Mu Hanfeng a pornit televizorul și a ascultat numărătoarea inversă pentru petrecerea de Anul Nou.

– 10, 9, 8, 7…

Ochii lui Tong Che s-au îndepărtat de focurile de artificii și s-au fixat pe fața lui Mu Hanfeng.

Mu Hanfeng a încrucișat și el ochii cu el.

În momentul în care “Zero” s-a auzit de la televizor, Tong Che și Mu Hanfeng au vorbit în același timp…

– La mulți ani!

– La mulți ani!

Mu Hanfeng a zâmbit și a întrebat:

– Vrei să-ţi pui o dorință?

Tong Che s-a gândit la asta, a închis ochii la focurile de artificii și și-a pus o dorință reală:

“Fie ca fiecare an să aibă această zi și fie ca fiecare zi să aibă această zi.”

Mu Hanfeng nu l-a întrebat ce își dorește, ci doar l-a sărutat tandru pe tâmplele urechilor și i-a promis cu seriozitate:

– Totul se va împlini.

Aici sunt eu, pisica şi casa.