După ce au părăsit orfelinatul, locul în care urmau să stea de data aceasta era Hotelul Feng Yang, chiar în centrul orașului Yangcheng.

Mașina a intrat direct în parcarea subterană, iar Wang Qi i-a condus pe toți în hotel prin pasajul personalului, fără să atragă atenția persoanelor străine.

Ning Ran s-a uitat la Mu Hanfeng și și-a ridicat sprâncenele:

– Acesta este teritoriul marelui Împărat al Filmului, Mu.

Buzele lui Mu Hanfeng s-au încrețit și a spus:

– Da, vă pot oferi un upgrade gratuit al camerei dacă aveți nevoie.

Tong Che a auzit și l-a întrebat pe Mu Hanfeng cu o voce joasă:

– Domnule Mu, acest hotel…

Mu Hanfeng l-a întrerupt și a spus:

– Este deținut de firma mea.

Desigur, Wang Qi știa despre asta și și-a întors capul să se uite la ei:

– Echipa programului a rezervat o cameră standard pentru voi toți. Este cea mai obișnuită cameră standard, dar dacă doriți să faceți upgrade, întrebați-l pe domnul Mu.

Nu trebuiau să fie politicoși cu Mu Hanfeng și și-au prezentat cererile. El le-a dat lui Mi Beibei și Ning Ran, Yin Lan și Xiao Yao camerele îmbunătățite pe care le doreau.

Tong Che a crezut inițial că Mu Hanfeng îl va duce cu siguranță într-un apartament prezidențial care îi era întotdeauna rezervat. La urma urmei, așa se întâmpla mereu în filme.

Dar când au intrat în cameră, Tong Che era uimit.

Camera era departe de stilul suitei prezidențiale.

Mediul unui hotel de clasă superioară, dacă nu chiar al unui apartament prezidențial, trebuie să fie excelent.

Tapetul era albastru oceanic în această cameră și era acoperit cu tot felul de creaturi marine din desene animate. Candelabrul avea forma unui carusel, dar caii de lemn erau înlocuiți de mici stele de mare. Cuvertura de pat, pernele și mobilierul aveau toate personaje din desene animate.

Întreaga cameră arata foarte drăguț.

– Îți place?

Mu Hanfeng l-a întrebat cu un zâmbet.

Tong Che s-a uitat înapoi și a spus:

– Profesore Mu, asta este… o cameră pentru copii?

Mu Hanfeng i-a ciupit obrazul:

– Așa este, motănaşul ar trebui să locuiască în camera unui copil.

Vârfurile urechilor lui Tong Che s-au înroșit, dar el tot a dat serios din cap:

– Îmi place foarte mult!

– Există ceva ce ți-ar plăcea și mai mult.

Mu Hanfeng l-a luat pe Tong Che de încheietura mâinii și l-a condus la o ușă.

– Uită-te aici.

La auzul acestor cuvinte, el a pus mâna pe mâner și a deschis ușa.

Ceea ce a văzut era o varietate de jucării. De la Lego la puzzle-uri, și multe altele pe care Tong Che nu le putea numi.

Ochii lui Tong Che s-au luminat și nu s-a putut abține să-și întoarcă capul și să-i dea lui Mu Hanfeng un sărut rapid pe obraz.

– Profesore Mu, ești atât de drăguț!

– Am promis că te duc la parcul de distracții înainte, dar acum este prea frig. Așa că hai să ne jucăm în casă pentru o vreme. Ne vom întoarce când va fi cald, bine?

Tong Che a dat puternic din cap:

– Desigur!

Lapte de Cocos, care își făcuse cuibul în cușcă, a miaunat brusc, ca și cum era foarte interesat de această cameră.

Mu Hanfeng a decis să închidă ușa în urma lui și s-a ghemuit, întinzându-și degetul arătător pentru a bate capul dolofan al lui Lapte de Cocos:

– Toate jucăriile de acolo sunt ale fratelui tău Tong Tong. Îți voi cumpăra propriile jucării.

…

După ce și-au despachetat bagajele pentru scurt timp, un membru al personalului a bătut la ușă și le-a cerut să coboare pentru prânz.

Înainte de începerea mesei, Wang Qi a anunțat înregistrarea pentru următoarele trei zile.

– Așa cum am mai spus, acest segment se numește “Filmăm împreună”. Am avut o lungă discuție cu ceilalți redactori și regizori despre ce activități să includem în acest segment. În cele din urmă, am decis că nu vor exista activități, cu excepția unui mic interviu personal la final, a spus Wang Qi.

Toată lumea era uimită de cuvintele lui.

Ce altceva este de înregistrat atunci când nu există activități?

Wang Qi a zâmbit și apoi a spus:

– Dragostea unui cuplu trebuie să revină la starea sa cea mai autentică. Prin urmare, în aceste trei zile, veți fi urmăriți de cameră de la ora nouă dimineața. Dar prefaceți-vă că nu există camera și înțelegeți-vă ca de obicei. Nu vă faceți griji că telespectatorii nu au ce să urmărească. Există ceva în viața de zi cu zi care este interesant. Acesta este un lucru pe care echipa noastră de programe l-a luat în considerare pentru etapele ulterioare.

Era rar ca Wang Qi să spună ceva serios și toată lumea era puțin mișcată de asta, dar Mu Hanfeng a spulberat imediat toate aceste emoții când și-a deschis gura.

El a rânjit:

– Regizorul Wang nu este rău. A făcut destui bani din fluxul anterior live, iar acum este în sfârșit dispus să fie om.

Wang Qi: “…”

“Tu ești singurul cu gura mare.”

Cu toate astea, Wang Qi avea dreptate când spunea că există într-adevăr ceva interesant în viața simplă.

După ce a discutat cu Mu Hanfeng, Tong Che a decis să rămână la hotel timp de trei zile și să nu iasă.

Pe de o parte, îi era frică de frig, dar, pe de altă parte, fusese atât de ocupat și în mișcare atât de mulți ani, încât să stea liniștit acasă devenise un lux.

Acum că avea această oportunitate, nu a vrut să o lase să scape.

Camera în care urmau să locuiască este dotată cu bucătărie proprie, astfel încât era autosuficient pentru trei mese pe zi.

Când Tong Che voia să ajute, Mu Hanfeng îl necăjea:

– Dă-mi un sărut și reîncarcă-mi bateriile. Asta ar fi de mare ajutor.

Și de fiecare dată, Tong Che se înroșea de rușine, dar nu refuza.

După masă, Lapte de Cocos s-a jucat cu jucăriile ei de pisică pe perna de pluș, în timp ce Tong Che și Mu Hanfeng s-au cuibărit pe canapea pentru a mânca.

Tong Che și-a atins burta și a suspinat:

– Nu mai pot continua așa, mă voi îngrășa.

Mu Hanfeng s-a întins și el și i-a atins burta plată, strângând-o ușor și spunând:

– Numești asta îngrășare? Nici măcar nu poți strânge carnea.

– Dacă îl poți strânge, înseamnă că s-a terminat!

Tong Che era furios pe el.

– Nu-ți face griji!

Mu Hanfeng i-a mângâiat vârful părului.

– În curând vei fi din nou ocupat. Mi-e teamă că vei pierde din nou în greutate.

Tong Che s-a gândit la asta și a simțit că are sens.

Mu Hanfeng s-a gândit la ceva și a avertizat:

– După spectacol, nu trebuie să ții dietă ca înainte, mâncând doar pâine integrală și legume fierte.

După o lună de indulgență, Tong Che a constatat că starea trupului și a pielii sale nu se schimbase semnificativ, așa că a dat din cap și era de acord:

– Da, așa cum spune domnul Mu!

În afară de mâncare, cei doi și-au petrecut timpul în camera de jucării și în camera audio-vizuală.

Când se jucau cu Lego împreună, Tong Che a spus brusc:

– Domnule Mu, am auzit că există Lego adevărate.

– Cred că a existat odată, și-a amintit Mu Hanfeng.

– Acum vreo trei sau patru ani, Lego a avut o versiune Q a purtătorului de cuvânt de atunci. Erau limitate la 100 de bucăți la nivel mondial și toate erau cumpărate de prietenul său într-o secundă de la punerea în vânzare.

– Uau! a suspinat Tong Che.

– Probabil erau foarte apropiați!

– Deci susţii şi asta!

Mu Hanfeng a râs și apoi s-a răzgândit.

– Nu, orice ai susține, dacă este o ediție limitată, o voi cumpăra.

Tong Che a râs împreună cu el.

Cei doi se uitau împreună la filme, iar Tong Che, ca fan îndelungat al lui Mu Hanfeng, alegea de fiecare dată filmele lui.

Mu Hanfeng se uita de obicei la filmele în care jucase doar o dată după ce erau filmate și aveau premiera, și rareori le mai urmărea. Nu era foarte interesant să se uite la ele împreună cu micul său iubit.

Desigur, a existat și un alt dezavantaj.

Tong Che vizionase filmele lui Mu Hanfeng și, chiar dacă le vizionase de mai multe ori, încă se putea concentra 200%.

Ceea ce era în regulă la început, dar când s-a ajuns la punctul culminant al rolului lui Mu Hanfeng în film, ochii lui Tong Che au părut să strălucească în timp ce se uita fix la ecranul mare.

Mu Hanfeng nu s-a putut abține să nu-l ciupească de bărbie pe Tong Che, forțându-l să se întoarcă și să se uite la el, întrebând cu înverșunare:

– Arăt eu bine sau arată el mai bine?

Tong Che era uimit. Era domnul Mu gelos pe el însuși?

Dar ceea ce a spus cu voce tare era:

– Desigur că tu ești cel care arată bine!

Mu Hanfeng i-a dat drumul și a pufnit ușor:

– Bine.

Dar imediat ce i-a dat drumul, Tong Che a mormăit, căpșorul lui lipindu-se imediat de ecran, și chiar a vrut să se întoarcă și să compenseze pentru cele două clipe pe care tocmai le-a pierdut.

Mu Hanfeng a scrâșnit din dinți și a spus încet:

– Nu ai spus că arăt bine?

Poate că era iluzia lui Tong Che, dar el a auzit de fapt un pic de supărare în tonul lui Mu Hanfeng!

El a râs și a apăsat pe pauză. Și-a întors capul și a sărutat bărbia lui Mu Hanfeng rapid, explicând:

– Este pentru că tu erai cel care intepretează. De aceea mă uit atât de serios.

Răspunsul a atins 100 de puncte, iar Mu Hanfeng era mulțumit. El chiar a luat inițiativa de a apăsa butonul “continuă” pentru el.

Timp de trei zile la rând, Tong Che și Mu Hanfeng au ieșit doar o dată, iar cea mai mare distanță era spațiul deschis din spatele hotelului.

Întâmplător, prima zăpadă din această iarnă a căzut în Yangcheng cu o zi înainte.

Zăpada cădea abundent, ca penele de gâscă, pe tot pământul.

Când Tong Che și Mu Hanfeng au ieșit, afară era deja alb, cu zăpadă adunată pe vârfurile copacilor și în spațiul deschis.

Când cameramanul i-a văzut pe cei doi ieșind, i-a salutat:

– Dle Mu, prof. Che! Profesorul Che este îmbrăcat foarte călduros azi.

Fiind numit brusc “profesor”, Tong Che era încă puțin ruşinat și a zâmbit:

– Mi-e puțin teamă de frig, iar domnul Mu nu era în largul său.

Mu Hanfeng era într-adevăr neliniștit.

De când Tong Che a început să lucreze ca stagiar la vârsta de 19 ani, rareori purta o jachetă pe timpul iernii, bazându-se pe paltonul său pentru a-l susține.

Cu toate astea, știind că va ieși azi, Mu Hanfeng a trimis ieri pe cineva după o jachetă cu puf și, în plus, i s-a trimis și o căciulă de lână, o eșarfă groasă și mănuși…

Așa că acum, Tong Che purta o jachetă din puf galben gâscă, o pălărie din lână de aceeași culoare, cu două urechi de pisică în vârful pălăriei, și o eșarfă albă pufoasă înfășurată în jurul gâtului, care îi făcea fața și mai mică.

Mu Hanfeng s-a uitat mai atent la Tong Che și și-a tras eșarfa în sus pentru a-i acoperi complet jumătate din față înainte să fie mulțumit.

Tong Che a râs:

– Maestre Mu, nu sunt chiar atât de delicat.

– Știu! a spus Mu Hanfeng ascultător, mângâind urechile pisicii și dând din cap.

– Este pentru că vreau să te tratez ca și cum ai fi delicat.

Tong Che s-a oprit din vorbit. Vârfurile urechilor sale, ascunse în pălăria de lână, s-au înroșit.

Pe de altă parte, Mu Hanfeng purta doar o cămașă și un palton. Fizicul unui Alfa de top este cu adevărat diferit.

Cei doi au petrecut jumătate de zi construind un om de zăpadă în spațiul deschis.

Tong Che s-a învârtit în jurul omului de zăpadă și a murmurat:

– Simt că lipsește ceva.

Când Mu Hanfeng a auzit asta, și-a scos imediat eșarfa și a pus-o în jurul corpului gras al omului de zăpadă.

Tong Che era uimit.

– Profesore Mu, nu vrei eșarfa asta?

Mu Hanfeng a spus cu indiferență:

– Acum i-am dat-o omului de zăpadă.

Cameramanul de pe margine a vrut să strângă pumnul. Eșarfa lui Ecstasy începe cu cinci cifre. El nu a vrut-o? Nu înțelegea lumea celor bogați!

Tong Che se simțea și el puțin tulburat. Mu Hanfeng s-a aplecat spre urechea lui și l-a liniștit:

– Este în regulă, eșarfa asta este de anul trecut. Vom merge să cumpărăm împreună ultimul model de cuplu când ne întoarcem.

Ochii lui Tong Che s-au luminat. A zâmbit, arătându-și micile gropițe.

Apoi i-a înmânat cameramanului telefonul mobil și i-a cerut să facă o fotografie cu el și Mu Hanfeng împreună.

Predând telefonul, Tong Che l-a tras pe Mu Hanfeng și a alergat repede să stea în spatele omului de zăpadă, afișând un zâmbet deosebit de strălucitor.

În fotografie, fundalul este o zăpadă albă, iar micuțul Omega care poartă o jachetă de puf galben gâscă a fost singurul punct luminos din această scenă.

Tong Che se uita la cameră, în timp ce Mu Hanfeng se uita la el. Căldura nedisimulată din ochii lui părea să topească toată zăpada și gheața…

Cele trei zile au trecut într-o clipită, iar un mic interviu personal era programat pentru ultima jumătate de oră a celei de-a treia zile.

Subiectul interviului era în principal conceptul de iubire.

În camera mică, membrul personalului responsabil a citit cărțile cu întrebări:

– Care este iubirea dvs. ideală, dle Tong?

Tong Che a zâmbit blând și a răspuns fără ezitare:

– Să creștem o pisică împreună și să avem o casă cu ea.

Personalul era uimit pentru o clipă, dar a și râs și a continuat să pună întrebări:

– Viața oamenilor este foarte lungă. Profesorul Tong Che este încă foarte tânăr, iar viitorul este infinit. Îți faci griji că într-o zi, entuziasmul tău pentru persoana pe care o placi va dispărea?

Tong Che a scuturat din cap, cu o aroganță rară pe față. Tonul său era clar și ferm:

– Nu, voi fi întotdeauna pasionat de persoana care îmi place.

Tong Che știa că există multe mări în lume și poate că va întâlni multe altele în viitor, dar el aparținea doar acestei mări.

În același timp, în altă cameră, Mu Hanfeng răspundea la o întrebare similară.

– Pot să-l întreb pe domnul Mu care sunt cerințele de care aveți nevoie la un iubit?

Mu Hanfeng și-a ridicat colțurile buzelor și a rostit două cuvinte fără ezitare:

– El este.

Membrul personalului nu prea înțelegea, așa că a întrebat cu atenție:

– Puteți fi mai specific?

– Ceea ce vreau să spun… și-a înmuiat ochii Mu Hanfeng în timp ce explica.

– Cerința este să fie el.

Atâta timp cât este el, Tong Che, asta e tot ce contează.

Nu avea nicio cerință pentru iubitul său. Îl voia doar pe Tong Che și era dispus să îl accepte sub orice formă.