După ce s-a rugat pentru pacea lui Shou, Amane s-a înclinat și a deschis ochii. Uitându-se în partea sa, a văzut că şi Kouki se ruga.

(De ce se roagă de atâta timp?)

În timp ce privea cu curiozitate profilul lui Kouki, a observat ceva. Genele lui, care îi încadrau ochii închiși, erau neașteptat de lungi. Un nas drept și înalt. Curba de la buza superioară la bărbie și mărul lui Adam erau frumoase, în timp ce linia de la bărbie la maxilar era ascuțită.

(Acum că mă uit bine, chiar și urechile lui sunt perfect conturate…)

Amane, care se uita inconștient la profilul lui Kouki, era surprins când o picătură de ploaie i-a lovit fruntea. Kouki a deschis și el brusc ochii.

– Tocmai a început să plouă?

– Da, și coboară în picături destul de mari.

– Lacrimi de la Shou din cer, aşa e?

– Ce prostie patetică mai e şi asta?

În timp ce schimbau astfel de cuvinte, cerul s-a întunecat rapid. Un vânt rece a început să sufle. Tunetul a început să bubuie în depărtare.

– Se pare că vremea se înrăutățește.

– Probabil ar trebui să ne întoarcem în parcare.

Cei doi au început să alerge spre parcare, dar curând au început să cadă picături mari de ploaie. În scurt timp, s-a transformat într-o furtună în toată regula.

Ploaia cădea în straturi, în unghi, întunecându-le vederea, iar vântul era atât de puternic, încât înăbușea orice sunet. În momentul în care au ajuns în parcare și s-au urcat în mașină, erau uzi până la os, cu chiloții uzi până la piele.

– La naiba… pantofii mei sunt complet plini de apă.

– Poftim, folosește batista asta.

Kouki i-a întins o batistă, dar cu greu era de ajuns. Pânza subțire a absorbit rapid apa și a devenit inutilă.

Senzația hainelor ude lipite de pielea lui era insuportabilă, așa că Amane a ordonat:

– Hai la mine acasă.

– La tine acasă, Honjou-san?

Kouki, care își ștergea apa din păr cu mâinile, a întrebat surprins.

– Evident. E cel mai aproape. Și am un duș. Ne putem usca și hainele ude.

Pentru o clipă, Kouki părea că vrea să spună ceva. Dar, în cele din urmă, el a răspuns pur și simplu: “Am înțeles” și a scos mașina din parcarea cu monede.

Prin ploaia torențială de pe parbriz, au ajuns la blocul de apartamente al lui Amane în aproximativ cinci minute. Au parcat în parcarea rezidenților și au alergat repede la intrarea în clădire. Era doar la vreo zece metri distanță. Dar s-au udat din nou.

Au luat liftul până la etajul al treilea. În fața apartamentului, Amane și-a scos cheia. Picături de apă picurau continuu din părul și hainele lor, îmbibând betonul de la picioarele lor.

Descuind ușa, Amane a deschis-o și i-a făcut semn lui Kouki să intre.

– Iartă deranjul!

Amane, care a intrat în cameră după Kouki, și-a dat jos haina udă leoarcă pe covorul de la intrare, și-a scos adidașii și a rămas desculț. Adidașii plini de apă se simțeau neplăcut, așa că s-a simțit puțin ușurat. Aceștia urmau să meargă la spălătorie împreună cu hainele.

– Ar trebui să ți le scoți și tu.

“…”

Îndemnat, Kouki a arătat o oarecare ezitare. Dar cum hainele ude erau insuportabile, a început să își dezlege cravata. Și-a dat jos jacheta și vesta, rămânând într-o cămașă și pantaloni.

Cămașa udă i se lipise strâns de trup. Culoarea pielii era vizibilă prin ea. Detaliile pieptului său musculos, creșterea ușoară de la umeri la brațe și mușchii abdominali bine definiți erau clar vizibile.

În mod normal, Kouki își suprimă probabil, conștient sau inconștient, feromonii Alfa, deoarece aceștia ar interfera cu viața sa de zi cu zi. Cu toate astea, din cauza ploii bruște, garda lui pare să se fi coborât, iar feromonii Alfa neprotejați se scurgeau.

Poate din această cauză, lui Amane i s-a părut ciudat de erotic fizicul său umed și nu s-a putut abține să nu se uite în altă parte. Se mustra în sinea lui pentru această reacție.

(M-am uitat destul la trupul acestui om.)

Dar Kouki era clar diferit de Amane. Chiar dacă erau amândoi bărbați, constituțiile lor fizice erau diferite.

Era vorba de diferențe individuale sau de diferența dintre Alfa și Omega?

Amane nu-și putea da seama. Senzația de disconfort nu făcea decât să crească. Tot uitându-se în altă parte, i-a ordonat lui Kouki:

– Du-te mai întâi să faci un duș.

– Nu, mă duc mai târziu. Du-te tu primul.

– Doar grăbește-te și pleacă!

Cu Amane ridicându-și vocea, Kouki a spus cu reticență:

– Atunci, scuză-mă.

Ușa de la baie s-a deschis și s-a închis curând.

Amane, în tricou și chiloți uzi, a mers lipit de podea până la raftul din oțel inoxidabil, a luat un prosop și și-a uscat capul în timp ce se așeza pe canapea.

Nu înțelegea de ce se enerva atât de ușor cu Kouki. El nu era un obstacol. De fapt, era destul de capabil, excelând în domenii cu care Amane se lupta. Așa că parteneriatul lor nu era rău.

La început, Kouki îi displăcuse și Amane se înfuria adesea și îl confrunta. Dar asta dispăruse treptat. Putea fi obraznic și nesăbuit, dar era în esență un gentleman și îl susținea pe Amane atunci când era important.

Chiar și cu “incidentul”, păstrase secretul conform instrucțiunilor, deoarece ar fi fost ruşinos pentru un Alfa să facă sex cu un Omega Rătăcitor.

Cu toate astea, Amane se enerva uneori foarte tare și era dur cu el.

Era din cauza atitudinii sale lipsite de griji?

“Nu ești o persoană care ar trebui să se subestimeze astfel!”

“Și ce dacă ești un Omega Rătăcitor?”

“Vreau… Vreau să te apreciezi mai mult.”

(Poate că da.)

Sentimentele reprimate de inferioritate ale lui Amane erau provocate de cuvintele lui Kouki, care trata un Omega ca pe un egal, deși el era un Alfa.

Dar acest lucru era imposibil. Alfa și Omega nu erau egali – primii erau conducătorii, iar cei din urmă cei conduși. Ei erau destinați să fie pentru totdeauna linii paralele, nu să se intersecteze.

Pentru moment, lungimile lor de undă ar putea coincide. Dar asta nu va dura. Fiind parteneri, pur și simplu nu se potrivea cu natura lor.

– Nu va merge…

În timp ce mormăia asta pentru sine, ușa de la baie s-a deschis brusc.

– Mulțumesc pentru duș. Și scuză-mă, am împrumutat un prosop de baie.

Întorcându-se, Kouki stătea acolo doar cu un prosop înfășurat în jurul taliei, ținându-și hainele ude.

“…”

Amane aproape că scoase un sunet la semi-nuditatea bruscă, strângându-și rapid gâtul.

Calmează-te! Este doar trupul gol al unui bărbat, nu ai de ce să te agiți.

După sexul animalic alimentat de droguri, asta nu ar trebui să fie nimic, aşa e?

Dar adevărul era că, în acel moment, era drogat, așa că nu-și amintea clar detaliile. Tot ce își amintea era cât de bine se simțea…

– Întinde hainele ude pe grătar pentru a se usca.

Reprimându-și frământările interioare, Amane a dat instrucțiunea pe un ton calm, ridicându-se de pe canapea. A trecut pe lângă Kouki și a intrat în baie.

Închizând ușa în urma lui, a scos un oftat. Ceva nu era în regulă cu el azi.

– Poate că sunt doar obosit.

Acum că se gândea la asta, cu greu dormea. Și când era treaz, alerga de colo-colo încercând să găsească o pistă în acest caz.

Acest caz era rezolvat acum. Astfel, el nu mai putea evita să se confrunte cu problema pe care o lăsase deoparte.

Dacă să continue să fie partener cu un Alfa, Kouki, în ciuda faptului că el însuși este un Omega Rătăcitor.

Cu cinci zile în urmă, nu ar fi ezitat să răspundă. Dar acum, el nu putea răspunde imediat.