– Îmi atingi în secret abdomenul?

Tong Che: “…”

Nu e așa. Eu nu… Nu vorbi prostii!

Cu un “click” în cap, Tong Che a simțit că era prins instantaneu.

Sentimentele senzaționale din secundele anterioare dispăruseră cu totul. De ceea ce nu-i păsase la început trebuia acum să fie luat în considerare în mod clar – fața domnului Mu era foarte ascuţită, mărul lui Adam era foarte bun, pieptul domnului Mu era foarte tare, iar abdomenul domnului Mu era foarte… sexy!

El a simțit că domnul Mu avea și o linie ca de sirenă şi chiar voia să o vadă!

Gândurile îi treceau repede prin minte. Tong Che, dându-și seama la ce se gândea, era atât de ruşinat, încât a vrut să sară în lac. În subconștient, s-a panicat și a vrut să se retragă din îmbrățișarea lui Mu Hanfeng.

Dar chiar când și-a început această intenție, a simțit mâna lui Mu Hanfeng prinzându-i talia cu mai multă forță, îmbrățișându-l și mai strâns.

– De ce te fereşti de mine?

Mu Hanfeng a râs încet.

– Am avut dreptate?

Tong Che nu a putut spune nimic ca să nege; el doar a strigat ruşinat și enervat:

– Profesore Mu!

Mu Hanfeng i-a dat drumul lui Tong Che și l-a frecat pe cap.

– Tot îmi place să te văd așa.

Tong Che era uimit și, în cele din urmă, și-a dat seama, în retrospectivă, că ceea ce Mu Hanfeng tocmai spusese era pentru a-l determina să fie fericit.

Deși nu-i spusese nimic lui Mu Hanfeng, era entuziasmat. Cum ar fi putut să nu simtă că și emoțiile lui erau anormale acum?

Inima i s-a încălzit din nou, și chiar și briza toamnei târzii nu mai era la fel de rece. Tong Che și-a întors capul și a arătat un zâmbet către Mu Hanfeng. Micuța gropiță din colțul drept al buzelor i s-a adâncit.

– Profesore Mu, mulțumesc…

Cuvântul “mulțumesc” a fost întrerupt, iar Mu Hanfeng a spus:

– Nu trebuie să-mi mulțumești. M-ai determinat și pe mine să fiu fericit.

Tong Che era uimit pentru o clipă, apoi s-a luminat și a dat din cap cu putere. Chiar dacă nu-și pot spune unul altuia trecutul pe care l-au ascuns în inimile lor, într-o noapte atât de târzie, când inițial erau triști și neajutorați și nu puteau decât să îndure singuri, amândoi s-au îmbrățișat și, într-adevăr, s-au simţit fericiți.

Doar acest lucru este suficient pentru o bucurie neașteptată.

– Hai să intrăm!

Mu Hanfeng și-a apăsat dosul mâinii pe mâna lui Tong Che și s-a încruntat:

– Mâna ta este atât de rece.

Tong Che a simțit un pic de frig și nu a îndrăznit să fie curajos. El a dat din cap:

– Este în regulă, voi intra și mă voi calma.

Cei doi s-au întors înăuntru unul după altul. Mu Hanfeng a închis ușa și a tras bine perdeaua. Tong Che și-a scos haina și s-a întors în pat și l-a văzut pe Mu Hanfeng stând încă lângă pat fără să se miște.

Ca și cum ar fi ezitat în legătură cu ceva, Mu Hanfeng a făcut o pauză de două clipe înainte de a-i spune lui Tong Che:

– Așteaptă o clipă.

Tong Che nu știa ce să facă și a clipit în gol. Cu toate astea, Mu Hanfeng nu i-a mai răspuns, în schimb s-a întors și a intrat în baie. Uşa era lăsată deschisă, iar Tong Che l-a putut vedea pe Mu Hanfeng spălându-se pe mâini.

De data asta, Tong Che era și mai confuz. Ce făcea domnul Mu spălându-se pe mâini dintr-o dată? După două minute, Mu Hanfeng și-a uscat mâinile și a ieșit. Ochii lui au aterizat pe marginea patului lui Tong Che și a întrebat:

– Îmi dai voie?

Tong Che a înlemnit pentru o clipă și s-a grăbit să scuture din cap:

– Te rog, ia loc!

Mu Hanfeng s-a așezat și a spus, cu ochii plecați:

– Dă-mi mâna.

Micul cap al lui Tong Che a atins încet un semn de întrebare, dar tot și-a întins mâna ascultător. Mu Hanfeng a întins și el mâna și a ținut-o. Cu toate astea, spre deosebire de momentul acela din timpul zilei, mâna lui Mu Hanfeng era acum foarte caldă. În cele din urmă, a înțeles de ce Mu Hanfeng tocmai își spălase mâinile.

Pielea lui Mu Hanfeng era deja foarte albă, dar acum, din cauza apei fierbinți, era ușor roșie.

– Mai îţi este frig? a întrebat Mu Hanfeng cu o voce joasă.

Tong Che a zâmbit din nou:

– Nu mai este frig, este foarte cald.

Ochii lui Mu Hanfeng au căzut pentru o clipă pe brățara de argint purtată pe încheietura mâinii stângi a lui Tong Che, apoi s-a îndepărtat din nou, fără să întrebe nimic. Abia când și mâna lui Tong Che s-a încălzit, și-a retras-o și s-a ridicat pentru a se întoarce în patul său.

– Este încă devreme, a spus Mu Hanfeng în timp ce scotea sertarul de la noptieră pentru a lua somnifere.

– Mai dormi puțin.

Tong Che a răspuns:

– În regulă!

Dar privirea i-a fost atrasă de sticluța din mâna lui Mu Hanfeng și a încremenit:

– Profesore Mu, ce…

Mu Hanfeng și-a ridicat ochii și a spus cu un zâmbet:

– Sunt somnifere. Am insomnii severe.

După ce a vorbit, a turnat trei și le-a trimis la gură. Inima lui Tong Che a început să fie inundată de durere. Gura lui s-a mișcat înaintea creierului său:

– Profesore Mu, nu lua încă…

Mâna lui Mu Hanfeng s-a oprit și s-a uitat la el.

Tong Che și-a lăsat capul în jos. O lumină roșie i s-a răspândit din nou în urechi, dar a spus totuși:

– Îți voi cânta un cântec de leagăn. Dacă chiar nu poți dormi, poți lua medicamentul din nou, bine?

Mu Hanfeng părea să fi auzit ceva foarte interesant. În fundul ochilor îi strălucea un moment de curiozitate. De fapt, de-a lungul anilor, erau mulți oameni în jurul lui care doreau să rămână alături de el în acest fel. Cei mai mulți dintre ei erau Omega, dar nu lipseau nici Beta sau chiar Alfa.

În trecut, când auzea cuvinte similare, Mu Hanfeng se simțea doar plin de plictiseală, dar acum…

El și-a scos ochelarii, și-a îngustat ușor ochii, și-a ridicat buzele și a spus:

– Bine, dar nu vreau să ascult cântece de leagăn.

Tong Che a întrebat apoi:

– Atunci ce vrei să asculţi?

Mu Hanfeng a aruncat pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios:

– Cântece de grădiniță.

Tong Che: “…”

Profesorul Mu face asta intenționat. Dar pentru ca profesorul Mu să ia cu trei somnifere mai puțin, Tong Che s-a gândit: “Rimele sunt rime de grădiniță, iar rușinea este rușine”. O poate face. Așa că, după două clipe de gândire, Tong Che a deschis gura și a cântat:

– Doi tigri, doi tigri, fugiți repede, fugiți repede…

Mărul lui Adam al lui Mu Hanfen a alunecat scurt. Inițial a vrut doar să-l tachineze pe micul Omega, dar nu se aștepta ca acesta să fie atât de cuminte și ascultător. Acum, ascultându-l pe micul Omega cu un ton rece și clar, cântând cel mai tandru cântec de copii, Mu Hanfeng a simțit pur și simplu că acest contrast era prea drăguț și era pe cale să explodeze!

Nu s-a putut abține să nu reflecteze asupra lui însuși: cine naiba necăjeşte pe cine?!

– Ar trebui să te întinzi! a spus Tong Che după ce cântecul s-a terminat. Nevrând să-l dezamăgească pe Tong Che, Mu Hanfeng a respirat adânc de două ori, s-a întins și a închis ochii.

Mu Hanfeng a ascultat din nou sunetul cântecului lui Tong Che, la început cu un sentiment de uimire, dar apoi treptat, poate din cauza relaxării rare a minții, a adormit cu adevărat. Numărul de ori în care Mu Hanfeng a adormit fără somnifere în ultimii zece ani este foarte mic. În ultima clipă înainte de somnul profund, Mu Hanfeng și-a amintit brusc că ultima dată când a adormit fără somnifere era când asculta un post de radio nocturn.

Probabil pentru că era foarte somnoros, a simțit că vocea micuțului Omega era oarecum asemănătoare cu cea a prezentatorului de radio de la acea vreme.

…

În timp ce Tong Che cânta, pleoapele lui au început să se lupte pentru a rămâne în picioare. S-a oprit, a ascultat cu atenție respirația lui Mu Hanfeng și a confirmat că într-adevăr adormise, înainte de a se întinde și el și a închide ochii.

A fost un somn scurt și bun.

Când Tong Che era trezit de ceasul deșteptător, Mu Hanfeng era deja treaz și stătea lângă fereastră bând ceai. Văzând că s-a trezit, Mu Hanfeng s-a uitat la el și l-a salutat cu bună dispoziție:

– Bună dimineața, Tong Tong.

Tong Che și-a acoperit gura și a căscat. Vocea lui era plină de somnolență și era rar să auzi vocea lui drăguţă:

– Bună dimineața, profesore Mu.

Dându-se încet jos din pat, Tong Che și-a întors din nou capul și l-a întrebat pe Mu Hanfeng:

– Profesore Mu, ai dormit bine?

Mu Hanfeng a văzut așteptările ascunse sub ochii lui. Colțurile buzelor i s-au curbat și a dat din cap.

– Am dormit foarte bine. Cântecul de leagăn al lui Tong Che funcționează bine.

Cu siguranță, ochii lui Tong Che s-au aprins, strălucind puternic în lumina dimineții. Mu Hanfeng a gemut încet. Este ca un păun mic care își deschide penele.

După ce s-au adunat în sala de la primul etaj și au luat micul dejun împreună, cei șase oameni erau din nou aduși de Wang Qi la cabana mică de lemn cu o inimă roșie mare atârnată în față. Cu toate astea, cu pregătirea mentală de după șocul de ieri, nimeni nu s-a mai plâns azi. Toată lumea voia doar să intre imediat, să arunce o privire la decorul proaspăt din interior și să-și spele ochii.

Wang Qi era evident foarte mulțumit de “pozitivismul” tuturor. Dând din cap, el a spus:

– Bine, bine, se pare că toată lumea abia așteaptă să înceapă etapa de azi!

Nimeni nu i-a zâmbit. Lui Wang Qi nu i-a păsat. A zâmbit și a spus:

– Azi vom crește puțin nivelul de dificultate!

În acest fel, a pornit proiectorul. După două secunde, ecranul întunecat s-a aprins și a apărut o fetiță din desene animate, purtând doar o rochie de bază.

Vocea unei fete drăguțe a venit din difuzorul de lângă ecran:

– Bună ziua! Eu sunt Nan Nan. Visul meu de când eram copil a fost să devin un model de probă. Frații și surorile mele sunt dispuși să fie stiliștii mei?

– Ce este asta?

Yin Lan se uită fix la ecran cu o față plină de dezgust:

– Mini-joc dress-up?

– Ai ghicit pe jumătate corect.

Wang Qi a bătut din palme și a anunțat:

– Prima noastră sesiune de azi se numește: “Avem noi doi o inimă la inimă?”.

Tong Che a avut un presentiment neplăcut și, cu siguranță, în clipa următoare, l-a auzit pe Wang Qi vorbind despre regulile specifice:

– Cele trei grupuri trebuie să se împartă temporar. Fiecare va fi stilistul fetei, adică, voi șase o puteți îmbrăca pe fată în funcție de propriile preferințe, dar procesul de îmbrăcare este independent. Nu aveți voie să lăsați pe alții, inclusiv patenerul vostru, să vadă. După ce finalizaţi procesul de îmbrăcare, vă voi da șase produse finite ale oamenilor și șase imagini aleatorii de pe internet pentru a le amesteca împreună, formând un total de 12 seturi de produse finite. Tot ce trebuie să faceți este să alegeți lucrarea partenerului dvs. în cadrul seturilor. Cu un timp de costumație de 300 de secunde și un timp de selecție de 90 de secunde, există recompense pentru alegerea corectă și va exista pedeapsă pentru alegerea greșită!

După ce a ascultat șirul mare de cuvinte ale lui Wang Qi, Yin Lan, fără să țină cont de imagine, a izbucnit în râs:

– Ha, ha, ha! Râurile și vânturile s-au schimbat. Nu mă mai poți pune din nou față în față cu Xiao Yan, pentru că amândoi avem o estetică Alfa rece și directă. Ne putem recunoaște reciproc lucrările cu ochii închiși!

– Cred că nici eu și sora Ning Ning nu avem vreo problemă, a zâmbit drăguţ Mi Beibei și a preluat conducerea.

– De obicei ne ajutăm reciproc cu hainele.

Tong Che: “…”

El știa asta! Exact cum a spus Yin Lan, râurile și vânturile s-au schimbat. Echipa programului era mai prietenoasă cu ei ieri, iar azi se vor întoarce și îi vor da peste cap.

Ieri erau binecuvântați cu “faptul că nu se cunoșteau de mult timp”. Azi vor trebui să sufere pierderea de “a nu se fi cunoscut de mult timp”.

Echipa a încercat în mod deliberat să interfereze cu viziunea lor prin publicarea unei imagini pe internet, iar alegerea uneia dintre cele douăsprezece nu era o sarcină ușoară!

Tong Che i-a șoptit lui Mu Hanfeng:

– Domnule Mu, dacă nu vă deranjează, să-i dați o cămașă neagră, este ușor de recunoscut.

Oricum, domnului Mu îi place să poarte cămăși negre. A vedea o cămașă neagră este ca și cum l-ai vedea pe domnul Mu…

Gura lui Mu Hanfeng avea un zâmbet în timp ce își ridica bărbia spre ecranul mare:

– Tong Tong, ești atât de naiv.

Tong Che: “…”

A ridicat privirea și a văzut că imaginea de pe ecran se schimbase , iar fetița numită “Ning Ning” avea lângă ea un dulap imens, care avea o gamă completă de accesorii din cap până în picioare. A aruncat o privire superficială și a constatat că așa-numitele cămăși negre erau de cel puțin 20 de tipuri diferite…

Asta îi îngreunează situația, la naiba!

– Ei bine, nu discutați despre asta!

Wang Qi a dat fiecărei persoane o consolă mică de jocuri. Interfața jocului era la fel ca pe ecranul mare, dar puteai face modificări pe cont propriu:

– Haideți, trageți-vă propriile genți de canapea. Fiecare persoană trebuie să fie la cel puțin un metru distanță.

Tong Che s-a uitat din nou la Mu Hanfeng. Mu Hanfeng i-a aruncat o privire liniștitoare, iar Tong Che s-a supărat, trăgând geanta de canapea într-o parte.

Yin Lan era și mai teatral. S-a întins spre Xiao Yao, ținându-l strâns.

– Ah, Xiao nu pleca! Nu mă părăsi!

Era clar că erau la doar un metru distanță, dar el a creat o atmosferă de viață și de moarte.

Wang Qi s-a apropiat de el și l-a tras de mânecă.

– Grăbește-te și nu te mai preface!

Toată lumea a devenit atât de fericită.

Când Wang Qi a apăsat din nou butonul, pe ecranul mare a apărut un punct roșu, care arăta numărul 3. După aceea, punctul a început să clipească, iar Wang Qi a urmărit numărătoarea inversă:

– 3-2-1! Începeți potrivirea!

Tong Che a reflectat pentru o clipă și și-a îngropat capul în pământ pentru a se gândi la ce să construiască. Scopul său era să creeze un set care să fie cel mai probabil recunoscut de Mu Hanfeng.

Ce este cel mai probabil să fie recunoscut?

Desigur, ar trebui să aibă stilul său personal, dar Mu Hanfeng a văzut foarte puține dintre hainele sale private, așa că ar putea la fel de bine să înceapă cu persoana pe care și-a stabilit-o întotdeauna. Cel mai bine ar fi să creeze un set grozav, curat și feeric!

Tong Che a simțit că există o direcție cu care să se potrivească. Primul lucru pe care l-a ales era coafura. Într-o serie lungă de păr lung orbitor, păr scurt, păr creț și păr drept, Tong Che a ales o tunsoare gri-albastru cu bucle ușoare. Lungimea era puțin peste talie, iar ca accesorii de păr a ales o pereche de urechi de elf albastru ca gheața.

După aceea, a venit timpul să aleagă hainele. Tong Che nu a ezitat și s-a dus direct la rochii.

Rochiile, dacă nu din alt motiv, pot economisi o mulțime de timp!

Dar a constatat că oferta de rochii era mult mai largă. A continuat să se plimbe prin departamentul albastru și a ales un sarong cu bustieră. Jumătatea superioară a trupului său era albastru închis, brodată cu modele complexe, jumătatea inferioară era albastru deschis; iar fusta bufantă era extraordinar de fermecătoare.

El s-a simțit foarte mulțumit. Părul și hainele erau principalele probleme. Odată ce acestea două erau stabilite, restul era mult mai ușor.

A asortat-o cu o pereche de pantofi de cristal, un set din aceeași serie de cercei de cristal, colier și brățară. Tong Che a adăugat, de asemenea, o pereche de aripi transparente pe partea din spate a rochiei.

În cele din urmă, a ales un machiaj simplu și a schimbat culoarea pupilei personajului în gri-albastru. Expiră lung. În sfârșit, gata!

Acest stil era suficient de distinctiv pentru ca domnul Mu să îl poată recunoaște!

Când Tong Che și-a terminat lucrarea, și-a întors capul să se uite la Mu Hanfeng, dar l-a văzut pe bărbatul care încă se uita la ecranul din mâna sa, cu colțurile gurii serioase.

Uitându-se la înfățișarea lui Mu Hanfen, Tong Che a tremurat inexplicabil. De fapt, a simțit că domnul Mu avea o privire puțin perversă. Ce se întâmpla?

Dând din cap, Tong Che s-a plictisit și s-a uitat din nou la ceilalți patru oameni, ca un student care și-a terminat lucrările mai devreme în sala de examen și nu mai avea nimic de făcut.

Dar lucrul bun era că cele cinci minute au trecut rapid, iar numărătoarea de trei secunde a început din nou pe ecran.

Wang Qi a rămas la ultimul “1” și a anunțat:

– Timpul a expirat! Predați consolele de jocuri!

Toți și-au întins mâinile și i-au dat consolele.

Wang Qi a conectat rapid Bluetooth-ul și a proiectat pe ecran “operele” tuturor celor șase persoane, adăugând șase imagini de pe internet, desigur, pe care le-a amestecat. Ele erau acum afișate în două rânduri, câte șase în fiecare, cu numere de serie sub fiecare.

Tong Che și-a văzut produsul finit, care se afla în al doilea rând, cu numărul de serie “8”.

A scanat rapid celelalte 11 imagini, dar a mai găsit una cu un stil asemănător cu al său. Aceea era tot albastră și albă, dar aparținea hainelor de toamnă și iarnă. O rochie lungă albastră acvatică cu o haină lungă de lână albă pură afară, cu un aspect nobil.

Tong Che a simțit că acest set îi părea cunoscut. După ce s-a gândit la asta timp de două clipe, și-a amintit acest aspect. Se potrivea exact cu imaginea din reclama Solace pe care o filmase. El a estimat că echipa programului a găsit în mod deliberat imaginea de net pentru a interfera cu judecata. Tong Che nu s-a putut abține să nu fie puțin îngrijorat. Oare domnul Mu chiar îl va alege pe cel potrivit?

Dar în curând, Tong Che nu a mai avut timp să își facă griji pentru Mu Hanfeng, pentru că Wang Qi începuse deja o nouă rundă de cronometrare:

– Vino și alege munca partenerului tău. Să vedem dacă într-adevăr aveți o inimă la inimă! Numărătoare inversă 90 secunde, start!

Ochii lui Tong Che au trecut rapid peste fiecare imagine, încercând să își amintească imaginile lui Mu Hanfen pe care le văzuse, încercând să obțină un mic indiciu din acestea.

Dar, din păcate, deși Mu Hanfeng era foarte popular și a participat rar la activitățile cercului, majoritatea fotografiilor sale găsite pe internet sunt fotografii de film, fără valoare de referință.

Din întâmplare, din aceste 12 fotografii, trei îl aveau pe Nan Nan purtând o cămașă neagră. Trecuse aproape un minut, iar Tong Che își încrețise sprâncenele și chiar luase în considerare posibilitatea ca să indice un set de cămăși negre la întâmplare printre cele trei.

Dar a simțit că încă mai poate salva situația. A observat în liniște diferența dintre cele trei seturi de cămăși negre și a constatat că una dintre ele părea mai formală decât celelalte două, ca și cum ar fi fost în conformitate cu stilul domnului Mu de a se încheia întotdeauna până sus.

Cu ochii închiși și inima încrucișată, Tong Che a luat o decizie: asta e alegerea!

Așa că și-a mișcat stiloul și a scris “5” pe bucata mică de hârtie pe care Wang Qi tocmai le-o dăduse, care era numărul de serie al acestui set. După ce a terminat de scris, Tong Che s-a uitat din nou în secret la Mu Hanfeng.

Mu Hanfeng i-a observat privirea. Și-a înclinat capul și și-a ridicat ușor colțurile buzelor în semn de răspuns. Părea foarte încrezător că o alesese cu siguranță pe cea potrivită.

Tong Che era un pic mai liniștit.

– 5-4-3-2-1! 

Vocea lui Wang Qi s-a auzit din nou.

– Timpul a expirat! Predați-l!

Cu asta, a tăiat direct ecranul, iar ecranul a devenit din nou negru ca smoala.

Jocul dramatic al lui Yin Lan nu scăzuse. El urla:

– Profesore, mai dă-mi un minut; nu, jumătate de minut este suficient; mai am doar o întrebare!

Wang Qi i-a luat fără ceremonie bucățica de hârtie și a spus, cu o față severă:

– O clipă în plus înseamnă trișat!

Ning Ran și-a plesnit buzele:

– Vai, vai, vai! Domnul Yin s-a concentrat pe muzică în toți acești ani și nu a intrat în lumea actoriei. Este într-adevăr o mare pierdere pentru industria noastră de actorie!

Mu Hanfeng, de asemenea, a mimat un zâmbet și a preluat:

– Așa este, sunt recunoscător că domnul Yin nu a venit să joace, altfel nu aș fi putut păstra titlul de împărat al filmului.

Yin Lan era la fel de gros ca un zid de oraș. El chiar și-a întors capul și și-a ridicat mâna spre Ning Ran și Mu Hanfeng:

– Îmi pare rău, îmi pare rău!

Wang Qi a vrut să plece furtunos! Artiștii din acest sezon sunt extrem de dificili! Fiecare dintre ei este plin de dramă fără niciun scenariu!

A apăsat butonul de două ori și ecranul s-a aprins:

– Sesiunea s-a încheiat, voi anunța rezultatele!

Auzind asta, toată lumea s-a liniștit, acordându-i toată atenția lui Wang Qi.

Wang Qi a deschis ultima notă din mâna sa, care aparținea “actorului” Yin Lan. Uitându-se la ea, fața lui Wang Qi a arătat dezamăgire:

– Hei, profesorul Yin a ales-o pe cea potrivită.

Yin Lan a zâmbit imediat:

– Așa este, jacheta de piele este preferata lui Xiao.

Pe ecran a apărut lucrarea lui Xiao Yao – o fată punk cu o coadă de cal înaltă, purtând ruj roşu , o geacă de piele, fustă și cizme.

Era grozavă și se potrivea cu inelul de nas al lui Xiao Yao.

Wang Qi a deschis din nou biletul lui Xiao Yao și nu a putut decât să suspine:

– Hei, cum a ales domnul Xiao pe cea potrivită?! Plictisitor!

Xiao Yao a zâmbit și a râs:

– Xiao Yin iubește să își lege hainele la talie.

Desigur, imaginea de pe ecran s-a dovedit a fi o fată al cărei stil era cam același ca cel al fetei punk anterioare, cea mai mare diferență fiind că își legase o cămașă în carouri în jurul taliei. Yin Lan și Xiao Yao s-au uitat unul la altul și au întrebat la unison:

– Dle director Wang, care este recompensa?

– Recompensă?

Wang Qi de asemenea a zâmbit și a spus:

– Te voi recompensa cu permisiunea de a săruta în public!

Yin Lan a exagerat:

– Uau! Audienţa este atât de mare, director Wang. Lasă-mă să plec, asta nu e grădiniță!

Wang Qi a privit cu indiferență.

Xiao Yao era, de asemenea, surprins.

– Într-adevăr?

Wang Qi a întrebat retoric:

– Încă mai vrei să fii învățat cum să faci?

Xiao Yao a scuturat din cap și a spus:

– Nu, nu e nevoie!

În acest fel, l-a apucat direct de ceafă pe Yin Lan și a sărutat puternic buzele celuilalt Alfa.

Sărutul dintre cei doi Alfa era plin de sălbăticie, dar Tong Che nu a văzut sau auzit, pentru că în momentul în care Xiao Yao a apăsat pe ceafa lui Yin Lan, Mu Hanfen a întins mâna și l-a legat la ochi, și, de asemenea, a venit la urechea lui și i-a șoptit:

– Nu te uita. Nu este potrivit pentru copii.

El a vrut să spună că are 23 de ani, deci ce fel de copil este acesta?

Dar ochii îi erau complet acoperiți de palma rece a lui Mu Hanfeng, așa că nu putea vedea. Dar simțul său auditiv a devenit foarte sensibil. Expirația caldă a lui Mu Hanfeng în urechea sa a preluat instantaneu toate gândurile lui Tong Che, așa că nu a mai putut spune nimic.

După alte două clipe, Wang Qi deschisese deja biletul de la Mi Beibei, înainte ca Mu Hanfeng să își retragă mâna.

Tong Che s-a uitat fix direct la Wang Qi, fără să îndrăznească să se uite înapoi la Mu Hanfeng.

Dar Mu Hanfeng tot trebuia să îl necăjească:

– Tong Tong, urechile tale s-au înroşit.

Tong Che era atât de ruşinat, încât a tras în tăcere geanta canapelei și s-a îndepărtat puțin de Mu Hanfeng. Dar era doar un pic mai departe, deoarece bărbatul încă a întins mâna și a atins lobul urechii lui Tong Che, ciupindu-l ușor, și a spus, cu un zâmbet scăzut:

– Tong Tong, este atât de delicat!

S-a întors și s-a uitat fix la Mu Hanfeng cu perechea lui de ochi frumoși care fuseseră ridicați de rușine:

– Profesore Mu!

Mu Hanfeng și-a ridicat sprâncenele.

– Nu am voie să te ciupesc?

Tong Che a tresărit și a scuturat din cap.

Mu Hanfeng a scos un “O!” semnificativ:

– E din cauză că nu am voie să te ciupesc sau că ești doar timid?!

Tong Che a rămas cu adevărat fără cuvinte acum. Și-a întors capul furios și l-a ignorat pe Mu Hanfeng.

Privind profilul micului Omega și vârfurile urechilor sale roșii ascunse sub părul auriu deschis, Mu Hanfeng a chicotit și a zâmbit din nou.

Îi plăcea să-l necăjească pe micul Omega și se putea abține într-o oarecare măsură, dar după noaptea trecută… Mu Hanfen și-a coborât ochii. A constatat că era din ce în ce mai incapabil să se abțină.

Acolo, Wang Qi anunțase deja rezultatele lui Mi Beibei și Ning Ran, dar din păcate, amândouă aleseseră corect.

Fiind singurele două fete din grupul de șase care își cunoșteau reciproc simțul modei, Ning Ran și Mi Beibei au trecut acest obstacol fără nicio îndoială.

La urma urmei, ele sunt fete și au pielea subțire. Wang Qi nu le-a lăsat să se giugiulească pe loc, ci doar a lăsat-o pe Ning Ran să sărute foarte pur fruntea lui Mi Beibei.

Toată lumea a crezut cu adevărat că asta era recompensa și nu se așteptau ca Wang Qi să scoată brusc din buzunar două monede mari de aur. A înmânat una lui Xiao Yao și Yin Lan, iar cealaltă lui Mi Beibei și Ning Ran.

Toți patru erau fericiți și bucuroși.

Dar Tong Che era mai nervos. Inițial, erau încă în frunte cu o monedă de aur, dar acum erau toți egali!

Tong Che s-a rugat în tăcere în inima sa: el și ÎProfesorul Mu trebuie să aleagă amândoi pe cel potrivit!

Wang Qi și-a întors privirea în jur.

– Deci este timpul să dezvăluim rezultatele ultimului nostru grup!

Wang Qi a deschis biletul de deasupra, iar Tong Che privea fără să clipească de jos, cu o voce mică recitând cuvintele: “Da, da, da, da…”

Mu Hanfeng a crezut că era drăguț.

– Uau! a dezvăluit Wang Qi cu o privire surprinsă.

– Profesorul Mu chiar a ales-o pe cea potrivită!

Stilul de zână al lui Tong Che a apărut pe ecran.

Mu Hanfeng și-a ridicat sprâncenele, cu o expresie calmă de “așa cum trebuie să fie”, arătând foarte mult ca un rege…

Inima lui Tong Che a căzut pe jumătate, iar jumătatea care atârna era complet nesigură de sine.

– Ar putea fi posibil ca micul prinț Che să aleagă și el corect?

Wang Qi a deschis ultima notă și, după o secundă de pauză, un zâmbet sincer i-a apărut pe față:

– Ha, ha, ha! În sfârșit! Felicitări micului prinț Che, e o șesime din noi, greșit și unic!

Tong Che: “…”

Este într-adevăr prea târziu pentru el să renunțe la emisiune?

Capul lui Tong Che a atârnat în jos pentru o clipă, apoi s-a ridicat pentru a-l privi pe Mu Hanfen:

– Profesore Mu…

Mu Hanfeng era acum familiarizat cu această expresie a lui Tong Che. De fapt, avea și o urmă de regret în inima sa. Nu din cauza monedei de aur, ci doar pentru că avea o ocazie în minus să fie aproape de Tong Che în public. Dar nu a arătat asta.

L-a întrerupt și a spus cu indiferență:

– Nu sunt necesare scuze. Dacă e greșit e greșit. Este doar o monedă de aur, nu ne pasă.

Yin Lan, care ținea moneda de aur, îi dădu trei săruturi feroce:

“…”

Mi Beibei, care încerca să își bage moneda de aur în buzunarul hainei: “…”

Puteți să vă consolați singuri, dar puteți să nu fiți atât de nepoliticoși.

Tong Che era amuzat, iar starea lui de spirit s-a relaxat complet. S-a uitat în sus la ecranul mare și a așteptat ca Wang Qi să dezvăluie răspunsul corect.

Curând, pe ecran au apărut două grafice alăturate.

Partea stângă era aleasă de Tong Che, iar partea dreaptă era construită de Mu Hanfeng.

În momentul în care Tong Che a văzut-o, ochii i s-au mărit. Cea pe care o crease domnul Mu era cea albastră și albă, pe care o crezuse din greșeală ca fiind o imagine de plasă!

Și când Mu Hanfeng a văzut poza aleasă de Tong Che, și lui i-a fost greu să spună ceva.

Așa se îmbrăca un funcționar de bancă. Cum putea să se îmbrace așa?

Mu Hanfeng nu s-a putut abține să nu reflecteze asupra sa. Se părea că nu-l necăjea suficient pe micuțul Omega.

Și dispoziția lui Tong Che trecuse de la șoc la surpriză. Domnul Mu va face un astfel de set. Asta înseamnă că domnul Mu a văzut reclama pe care a filmat-o!

Dar brusc și-a amintit de zâmbetul pervers pe care Mu Hanfeng i l-a arătat când era compatibil.

Ar putea fi posibil ca profesorul Mu să se fi gândit la el în acel moment?

A descoperit un fel de gust ciudat la domnul Mu!

Tong Che își freca creierul și mintea îi înnebunea, când l-a auzit pe Mu Hanfeng apropiindu-se din nou de el. El a șoptit:

– Tong Tong, nu te gândi la mine ca la o persoană bună.

Tong Che: “…”

Când Tong Che și-a înclinat capul, a văzut mărul lui Mu Hanfeng, pe jumătate ascuns, pe jumătate dezvăluit.

Această persoană purta în mod evident o cămașă meticuloasă, întotdeauna încheiată în partea de sus. Avea o privire atât de abstinentă – pofticioasă, dar cuvintele care ieșeau erau complet diferite!

Tong Che și-a acoperit subconștient nasul. Era prea palpitant! Îi era frică de sângerări nazale!

Din fericire, Wang Qi și-a deschis gura la momentul potrivit, calmând cu greu dispoziția lui Tong Che:

– Micule Prinț Che, amintește-ți ce am spus la început. Există o recompensă pentru a ghici corect, dar există și o pedeapsă pentru a ghici greșit.

Tong Che a dat din cap cu sinceritate.

– O atitudine atât de sinceră, a lăudat Wang Qi cu blândețe și a apăsat butonul. O linie de cuvinte a apărut pe ecran: pedeapsă: 10 flotări.

– Ce spui de asta? Această pedeapsă nu este foarte dificilă, aşa e?

– Nu e dificilă! a spus Tong Che.

Deși este un Omega, născut cu calități fizice care nu sunt la fel de bune ca ale unui Alfa, un cursant nu este instruit degeaba. 10 flotări nu sunt încă dificile pentru el.

Spunând asta, Tong Che era gata să înceapă să le facă.

Dar Mu Hanfen l-a oprit:

– Așteaptă o clipă!

Tong Che a tresărit, gândindu-se că Mu Hanfeng încerca să îl protejeze, și a arătat o mică gropiță către Mu Hanfeng:

– Profesore Mu, pot să o fac. Ești dispus să pariezi și să accepți înfrângerea?

– Unde te duci?

Mu Hanfeng a dat neputincios din cap.

– Adică, suntem un cuplu. Desigur, trebuie să trecem împreună prin binecuvântări și dificultăți.

Tong Che a înlemnit.

El a vrut să spună ceva, dar Wang Qi a spus:

– Îți plac monedele de aur, nicio problemă. Dar din moment ce micul prinț Che a ales greșit, ce-ar fi ca profesorul Mu să-l însoțească pentru a aplica pedeapsa?

Mu Hanfeng a mârâit, l-a ignorat și i-a spus doar lui Tong Che:

– Tong Tong, întinde-te.

Deși podeaua era acoperită cu un covor gros, Tong Che a fost totuși șocat de tonul extrem de sec și concis al lui Mu Hanfeng.

Mu Hanfeng s-a uitat la el.

Tong Che și-a revenit în simțiri și, fără să întrebe de ce, s-a întins imediat, ascultător.

Colțul buzelor lui Mu Hanfeng s-a ridicat. S-a aplecat și a făcut un push-up standard.

Desigur, era genul de “flotări” în care el stătea întins deasupra lui Tong Che, cu brațele sprijinite de ambele părți ale capului lui Tong Che.

Tong Che a izbucnit din nou în flăcări. Ochii îi fluturau. Deși această poziție îi limita vederea, oricât de mult ar fi privit în jur, tot ce putea vedea era podul nasului lui Mu Hanfeng și linia ascuțită a bărbiei. Și apoi plutind spre mărul lui Adam sexy, spre brațele puternice care îl susțineau de o parte și de alta a capului, continuând în jos, pieptul, abdomenul, acele picioare lungi care sunt pe cale să fie aproape de el…

Mu Hanfeng s-a uitat la ochii rătăciți ai lui Tong Che, iar zâmbetul de sub ochii lui s-a adâncit. Și-a înclinat capul și l-a îndemnat pe Wang Qi:

– Tot nu numeri?

Wang Qi era uimit de operațiunea tumultoasă a lui Mu Hanfeng și nu a spus nimic pentru o vreme.

Mu Hanfeng s-a uitat la el încruntat și a întrebat:

– Ce s-a întâmplat? Ton Tong nu contează ca participant?

Wang Qi: “…”

Wang Qi a început să numere cu o față morocănoasă.

Mu Hanfeng era mulțumit și s-a uitat la ochii lui Tong Che în timp ce își îndoia coatele, își apăsase trupul în jos și făcea o flotări standard.

Tong Che a simțit că inima i se va opri, ca și cum chiar avea să se înece în ochii adânci ai lui Mu Hanfeng.

Se pare că a simțit din nou mirosul mării pe trupul lui Mu Hanfeng și s-a simțit ca și cum era pe fundul mării.

Tong Che nu știa ce s-a întâmplat cu el; mâna lui părea să aibă propria conștiință și, până să reacționeze, luase deja ochelarii de pe podul nasului lui Mu Hanfeng!

Poate că a simțit că ochelarii îi stau în cale și a vrut de bună voie să fie absorbit de acești ochi.

De fiecare dată când Mu Hanfeng făcea flotări, era foarte aproape de Tong Che, vârfurile nasurilor lor se atingeau, respirațiile lor se amestecau. Erau atât de aproape, încât Tong Che chiar credea că Mu Hanfeng îl va săruta la un moment dat.

Dar nu.

Cele 10 flotări erau terminate și nu a existat niciun sărut.

Mu Hanfeng era întotdeauna reținut și se oprea la atingerea trupurilor lor, ca un gentleman necinstit.

Apoi Wang Qi a strigat “pedeapsa s-a terminat”, iar Mu Hanfeng s-a ridicat în picioare şi Tong Che nici măcar nu-și revenise.

– Tong Tong!

Mărul lui Mu Hanfeng s-a rostogolit puțin. Vocea lui a coborât inexplicabil două octave mai jos:

– Dă-mi ochelarii înapoi.

Tong Che și-a revenit în simțiri, s-a uitat la Mu Hanfeng și s-a grăbit să coboare din nou capul. S-a trezit că încă mai ținea ochelarii în mână și i-a înmânat imediat lui Mu Hanfeng, ca și cum era certat.

El a șoptit: 

– Profesore Mu, nu am vrut să…

Mu Hanfeng s-a uitat la el cu ochi adânci și a zâmbit:

– Știu că Tong Che era fermecat momentan de mine și nu s-a putut abține.

Fața lui Tong Che era acum atât de roșie încât putea picura sânge.

Yin Lan a tresărit:

– Profesorul Mu chiar este așa! Este adevărat că oamenii nu arată așa cum par!

Wang Qi și-a frecat fața deja rigidă pentru a-și găsi ritmul.

– Ei bine, ei bine, prima etapă s-a încheiat. Nu vă mai uitați înapoi. Să deschidem acum…

Inițial a vrut să spună “deschideți a doua etapă”, dar următoarele două cuvinte nu au ieșit, deoarece un asistent s-a grăbit brusc să intre.

Wang Qi s-a oprit din vorbit și și-a întors capul pentru a o privi:

– Ce s-a întâmplat?

Asistentul s-a lipit de urechea lui Wang Qi și i-a șoptit câteva fraze despre ceva.

Tong Che nu a putut auzi ce a spus, dar a avut o premoniție. Inima lui s-a scufundat brusc cu greutate.

În clipa următoare, a văzut sprâncenele lui Wang Qi încrețindu-se și a șoptit: “Știu.” După ce și-a ridicat capul, privirea i s-a întors și a căzut pe Tong Che:

– Xiao Che, să ieşim o clipă.