– Tong Tong a fost foarte bun…

Mai ales bun…

Atmosfera inițial relaxată și veselă a devenit instantaneu liniștită la cuvintele ambigue ale lui Mu Hanfeng.

Tong Che: “…”

El a țipat în inima lui: “Aahhh! Ce spune Profesorul Mu?! Îi spune chiar Tong Tong!

Tong Che a vrut să fie calm, dar nu s-a putut abține. S-a înroșit de la gât până la vârful urechilor.

Ceea ce a determinat ca atmosfera să devină și mai ciudată.

Mi Beibei și Ning Ran, Yin Lan și Xiao Yao s-au uitat unul la celălalt și au văzut aceeași întrebare în ochii fiecăruia.

Împăratul Mu chiar a venit pentru dragoste, la naiba!

Apariția bruscă a lui Mu Hanfeng în această emisiune de varietăți era un lucru despre care nu numai Tong Che specula.

Fanii lui Mu Hanfeng, colegii din cerc și chiar trecătorii din afara cercului, toți au avut aceeași întrebare după ce au aflat vestea.

Și acum, răspunsul era în sfârșit în fața lor!

Xiao Yao a fost primul care a reacționat. S-a jucat întâmplător cu micul piercing al lui Yin Lan și și-a înclinat capul pentru a se uita la Tong Che cu un zâmbet semnificativ:

– Relaxează-te, nu fi atât de nervos, înțelegem cu toții.

Mi Beibei și-a revenit și ea și l-a întrebat liniștită pe Tong Che:

– Colierul și plasturele glandular sunt suficiente? Dacă nu sunt suficiente, am altele aici.

După cum știu cu toții, gulerele de gât și plasturii glandulari nu sunt doar blocante de feromoni pentru Omega, ci sunt utile și pentru acoperirea urmelor de mușcături.

Tong Che și-a fluturat mâinile într-o manieră confuză:

– Destul! Gata!

Știa că toată lumea a înțeles greșit că ceva s-a întâmplat cu adevărat între el și Mu Hanfeng noaptea trecută. Dar nu știa cum să explice. Dacă ar fi strigat: “Nu am făcut-o. El doar spune prostii!”, cine l-ar crede? Evident, nimeni și chiar ar putea crede că se face de râs.

Tong Che era devastat și s-a uitat la Mu Hanfeng.

Domnului Mu nu-i plăcea niciun fel de hype. Cu siguranță îl va clarifica! Cu acest gând, Tong Che s-a simțit un pic mai liniștit. Dar apoi a văzut fața calmă a lui Mu Hanfeng, cu colțurile buzelor ușor întoarse în sus.

Probabil pentru că a observat că Tong Che se uita la el, Mu Hanfeng și-a adunat expresia și a spus ușor:

– Glumeam doar. Eu și Tong Tong nu suntem ceea ce crezi tu.

Când au ieșit aceste cuvinte, toată lumea s-a uitat la Tong Che și Mu Hanfeng cu o privire mai semnificativă.

Este Mu Hanfeng cineva care glumește în mod întâmplător? Nici măcar managerul său, Yun Su, nu l-ar crede dacă ar spune cu voce tare că face o glumă.

Ca să nu mai vorbim de faptul că îi spunea “Tong Tong”, ceea ce era atât de sentimental. Ce rost avea să explice?

O explicație este o acoperire, iar acoperirea este adevărul!

De data asta, fața lui Tong Che era complet de lemn.

Cu toate astea, Wang Qi era cel mai devastat dintre cei prezenți. Și-a strâns cu înverșunare pumnul stâng și și-a lovit palma dreaptă.

Dacă ar fi știut că Împăratul Mu era așa, ar fi trebuit să pornească şi camerele chiar acum!

Era o greșeală să nu fi înregistrat cuvintele de aur ale Împăratului Mu!

Cu toate astea, spectacolul trebuia să continue.

Wang Qi s-a uitat la ceas, și-a controlat expresia și i-a cerut asistentului său să pună deoparte telefoanele mobile ale celor șase persoane pentru a le depozita împreună. Apoi le-a dat fiecăruia un telefon învechit, explicând:

– Acest telefon a fost modificat de noi, pentru a facilita contactul. Numerele de telefon ale celor cinci invitați în afară de dumneavoastră, precum și ale asistentului meu  și ale mele, au fost setate pe el. Dar, în afară de noi, acest telefon nu poate contacta lumea exterioară și nu are alte funcții.

Asta era un lucru pentru care toată lumea fusese pregătită ieri, așa că nu au simțit nimic când l-au auzit acum.

Wang Qi a dat din cap satisfăcut. A făcut un gest către echipa de filmare și a rostit replicile pregătite:

– Este ora 9 dimineața pe 21 noiembrie, ora Yangcheng. Eu anunț că “A N-a putere a iubirii” își începe oficial prima zi de dragoste și coabitare! Mai întâi, să începem prin a striga împreună sloganul nostru: “Dragostea suntem eu și cu tine, împreună pentru a N-a oară!”

Toate camerele de luat vederi erau pornite. Contracțiile anterioare au luat sfârșit, iar toată lumea și-a reglat emoțiile și a strigat sloganul la unison.

– Tema noastră pentru prima săptămână este revenirea la elementele de bază și cunoașterea reciprocă.

Wang Qi a început să explice:

– Poate credeți că nu există nicio legătură între cuvintele revenire la origini și cunoaștere reciprocă. Dar azi…

– Ascultă… directorul Wang este pe cale să înceapă să spună cum să forțeze o legătură între două lucruri fără legătură… s-a plâns Ning Ran cu voce joasă.

Și chiar când a terminat această propoziție, l-au auzit pe Wang Qi spunând a doua jumătate a propoziției:

– Azi, permiteți-mi să vă spun că nu există într-adevăr nicio legătură între aceste două cuvinte!

Ning Ran: “…”

Toată lumea a izbucnit în râs fără ceremonie. Chiar și Mi Beibei nu s-a putut abține.

Nu era vina lor că aveau puncte de râs scăzute; era din cauză că Wang Qi era atât de deplasat.

Wang Qi a afișat o privire îngâmfată de genul: “Știu că nu te așteptai la asta”, apoi a spus:

– Întoarcerea la adevăr este tema primei zile. Face parte din segmentul coabitării. Cunoașterea reciprocă este tema celor de-a doua zile. Și asta aparține segmentului relațiilor.

Când a spus asta, toată lumea a înțeles, și chiar și ochii lui Mu Hanfeng au arătat două puncte de interes. Inițial, venise la acest spectacol de varietăți doar pentru a intra în contact cu Tong Che. Nu avea prea multe speranțe pentru spectacolul de varietăți în sine, dar acum că se uita la el în acest fel , era un pic ieșit din comun.

– Deci, în continuare, lăsați-mă să vă conduc la prima etapă de azi.

Wang Qi a salutat.

– Să ne întoarcem la elementele de bază împreună!

Cei șase erau cu adevărat lipsiți de bani în acel moment, incapabili să rezolve cele mai elementare probleme legate de hrană și îmbrăcăminte. Așa că echipa programului a stabilit, evident, diferite etape pentru ca ei să își câștige proprii bani.

Wang Qi i-a condus pe cei șase afară din locuința lor și au ieșit împreună. S-au oprit în fața unui castel în formă de desen animat, iar el a anunțat tare:

– Prima noastră etapă se va numi “Labirintul fericit”.

Când Tong Che a verificat informațiile despre stațiunea Yunshan, a aflat despre acest loc. Acest labirint era doar unul dintre elementele de divertisment pentru copii de aici și era și cel mai popular.

Trebuie să fi fost contractat temporar de către echipa programului. Dar nu se știa dacă era făcută vreo modificare la aspectul interior.

Prin introducerea lui Wang Qi, au aflat că acest labirint avea exact trei intrări, dar o singură ieșire.

Cele trei perechi vor intra prin trei intrări diferite. S-ar putea să se întâlnească sau nu înăuntru, dar cel care va ieși primul la final va fi primul care va primi voucherul pentru micul dejun.

Odată ce intrările erau alocate, a început oficial competiţia.

Tong Che și Mu Hanfeng s-au uitat unul la celălalt și au pășit împreună în labirint. Cameramanul i-a urmat îndeaproape în spate, cărându-și echipamentul.

De îndată ce au intrat, difuzorul de inducție de deasupra capului a sunat, iar o voce fragilă de fetiță s-a auzit:

– Bună ziua, sunt Xiaohua, nu pot găsi calea de ieșire. Frățioare și surioară, mă puteți ajuta?

Mu Hanfeng s-a gândit la ceva. Colțurile buzelor i s-au cârligat, s-a aplecat spre urechea lui Tong Che și a strigat cu voce joasă:

– Domnișoară!

Tong Che observa cu atenție împrejurimile, căutând indicii, când era luat prin surprindere de remarca lui Mu Hanfeng. Acesta se apropiase atât de mult de el și urechile îi furnicaseră brusc. În subconștient, și-a micșorat gâtul.

Probabil pentru că stătuseră împreună pentru o noapte și descoperise că Mu Hanfeng nu era chiar atât de rece pe cât părea. Tong Che nu se mai temea de el ca înainte și a îndrăznit să deschidă gura pentru a se plânge:

– Profesore Mu, iar îți bați joc de mine!

Mu Hanfeng și-a reprimat dorința de a ciupi urechile roșii ale lui Tong Che. Și-a cerut scuze insinuant:

– Îmi pare rău, nu am putut rezista.

“Nu am putut rezista să nu încerc a te necăji.”

Tong Che a auzit “cuvintele neterminate” ale lui Mu Hanfeng și urechile lui s-au înroșit instantaneu și mai tare. A schimbat rigid subiectul și chiar s-a bâlbâit:

– Profesore Mu… Mu… hai să vedem ce indicii sunt acolo!

Mu Hanfeng a scos un “Mm” pe îndelete.

Tong Che era ușurat. Cu toate astea, în secunda următoare, l-a auzit pe Mu Hanfeng venind cu o altă propoziție:

– Eu nu mă numesc Profesore Mu Mu. Dar dacă vrei să-mi spui așa, nu este imposibil.

Tong Che: “…”

Mu Hanfeng nu a suprimat volumul acestei propoziții. Cameramanul a auzit-o clar și, firește, camera a înregistrat-o perfect.

Tong Che nici măcar nu a îndrăznit să se gândească la modul în care această parte va fi editată când va fi difuzată!

Din fericire, Mu Hanfeng cunoștea principiul de a te opri la momentul potrivit. Așa că nu a mai spus prostii și l-a urmat pe Tong Che pentru a arunca o privire serioasă în jur.

Cărarea pe care mergeau nu era foarte largă; era de-abia suficient de largă pentru ca doi adulți să poată trece prin ea în mod normal. Era un rând de luminițe care luminau deasupra. În afară de asta, pereții de pe ambele părți erau goi și nu se putea vedea niciun indiciu. Cei doi au continuat să meargă și, în cele din urmă, au ajuns la o bifurcație pe drum, care părea să nu se distingă una de cealaltă.

Chiar în mijlocul bifurcației se afla o păpușă tumbler foarte înaltă, cu un buton circular roșu pe burtă.

Tong Che s-a uitat la Mu Hanfeng și a gesticulat cu ochii:

– Pot să-l apăs?

Mu Hanfeng a dat din cap.

– Apasă-l și vezi.

Tong Che a întins apoi mâna și a apăsat butonul. Ca și cum era aprins, păpușa a pâlpâit pentru o clipă și apoi a cântat un cântec:

– Sub podul din fața porții, un grup de rațe a înotat!

După ce a cântat această replică, s-a oprit.

Tong Che nu știa ce să facă și nici Mu Hanfeng nu și-a dat seama, așa că a apăsat pe buton încă o dată. Păpușa a pâlpâit din nou, dar încă mai cânta acel vers.

– Se pare că ne cântă doar acest vers.

Mu Hanfeng și-a ridicat mâna și și-a ridicat ochelarii, uitându-se la Tong Che.

– Ce urmează după acest vers?

Tong Che l-a cântat în tăcere în inima sa și a deschis gura pentru a răspunde:

– Ultimul rând este: Haide și numără; doi, patru, șase, șapte, opt!

Mu Hanfeng avea de fapt câteva idei vagi, dar a spus calm:

– Nici eu nu mi-am dat seama încă. Este prea rigid să spui versurile așa. De ce nu-l cânți o dată pentru mine?

Tong Che nu avea nicio îndoială în privința lui, așa că a vorbit ascultător și a cântat o dată cântecul pentru copii “Să numărăm raţele”.

Avea un ton rece, dar cântarea unui astfel de cântec pentru copii nu părea deplasată, ci mai degrabă avea un alt tip de prospețime.

Mu Hanfeng și-a reprimat zâmbetul de pe buze. După “timid” și “drăguț”, i-a mai adăugat o etichetă lui Tong Che: “ascultător” și “bun cântăreț”.

El și-a înclinat capul, a tușit și a spus cu o față serioasă:

– Mi-am dat seama. În general vorbind, numerele ar fi cel mai evident indiciu.

Ochii lui Tong Che s-au luminat, dar era un pic enervat.

– Doi, patru, șase, șapte, opt, există un tipar pentru asta?

– Nu trebuie să crezi că este atât de complicat.

Mu Hanfeng a urmat exemplul.

– Adună și încearcă.

Tong Che a făcut câteva calcule rapide:

– Douăzeci și șapte!

Mu Hanfeng a scos un “hmm” și i-a luat ușor încheietura lui Tong Che:

– Este un număr impar, așa că să mergem la stânga.

Tong Che a dat din cap și l-a urmat ascultător pe Mu Hanfeng spre partea stângă a căii. După doi pași, a scuturat în liniște încheietura mâinii care tocmai fusese ținută de Mu Hanfeng.

Mu Hanfeng a zărit-o cu coada ochiului, iar inima i-a tresărit, dar în cele din urmă, s-a abținut să spună ceva.

Această cărare era mai largă decât cea anterioară, așa că nu era nicio problemă pentru trei persoane să meargă una lângă alta. Pe pereții de pe ambele părţi erau mai multe desene, dar arătau ca mâzgăliturile unor copii, fără niciun model.

În timp ce Tong Che se uita cu atenție la ele, l-a auzit pe Mu Hanfeng întrebând brusc:

– Ţi-e foame?

El a tresărit și a clătinat din cap:

– Nu, nu prea mi-e foame.

Cu toate astea, imediat ce a terminat de vorbit, stomacul său a “mârâit” în mod necooperant și indiscutabil.

Ah! Un alt moment ruşinos!

Tong Che era atât de ruşinat, încât și-a îcoborât privirea și a mers înainte.

Mărul lui Adam al lui Mu Hanfeng s-a mișcat, dar în cele din urmă, nu a râs cu voce tare. Nu putea. Acest mic Omega avea pielea prea subțire.

Așa că a întins mâna și l-a tras ușor pe Tong Che din nou, coborându-și vocea și spunând:

– Stai puțin, cred că e un indiciu acolo.

Când a spus asta, se întorsese deja, ocolise camera și se întorsese repede.

Tong Che a înlemnit pentru o clipă, apoi l-a urmat rapid. Cei doi s-au mișcat atât de brusc, încât cameramanul nu a reacționat și încă încerca să întoarcă camera în direcția mișcărilor lor.

Mu Hanfeng s-a uitat la cameră pentru a se asigura că nu se întorsese, apoi a scos rapid un baton de ciocolată din buzunarul gecii.

Tong Che a făcut ochii mari, surprins, și a deschis gura să spună ceva, dar înainte să scoată un sunet, ciocolata era deja în gura lui.

Mu Hanfeng și-a dus degetul arătător lung la buze, a făcut un “şşttt” ușor și a spus pe un ton calm:

– Fii cuminte! Mai întâi domoleşte-ţi stomacul.